Header image

PUBLICAŢIE EDITATĂ DE
STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE
ISSN 1842-3817

|
|
|
|
|
|
DESPRE NOI
line decor
 
 
 
 

 
 
EDITORIAL
General de brigadă dr.Nicolae N. ROMAN

Pentru forţele terestre, priorităţile anului 2007 implică schimbări accelerate de definitivare a integrării depline, de interoperabilizare structurală şi acţională în toate domeniile, de operaţionalizare a structurilor ce urmează a fi puse la dispoziţia Alianţei, de dezvoltare a noi capabilităţi, adaptare şi fiabilizare a sistemului de instruire a militarilor voluntari. Punerea în centrul atenţiei a calităţii factorului uman şi a condiţiilor de manifestare a acestuia, ca liant şi factor amplificator al tuturor acumulărilor tehnice, doctrinare şi conceptuale, este o prioritate a acestui an.

Este necesar, de asemenea, să se adopte noi atitudini, ofensive şi pro-active, de prevedere a schimbării, şi nu doar cea de reacţie la aceasta, precum şi de conlucrare, accesare şi utilizare a inovaţiilor conceptuale şi acţionale ale Comandamentului Aliat pentru Transformare (ACT), ale agenţiilor şi centrelor naţionale şi multinaţionale de excelenţă sau ale centrelor regionale ale ACT.

Considerăm transformarea ca o consecinţă firească a evoluţiei mediului de securitate actual, pe următoarele coordonate:

  1. dezvoltarea mediului strategic: forţele terestre au recunoscut în anul 1990 că, din punct de vedere al cerinţelor viitoare anticipate ale mediului de securitate, capabilităţile din perioada Războiului Rece nu mai corespund;
  2. spectrul operaţiilor militare: forţele terestre, ca instituţie adaptativă, lucrează pentru a găsi soluţii pentru complexitatea fenomenelor cu impact militar ale secolului XXI şi caută să înţeleagă ce este necesar pentru a asigura un întreg spectru de forţe, a căror dotare şi instruire să răspundă ameninţărilor şi situaţiilor în continuă schimbare, dintr-o gamă largă de crize şi regiuni;
  3. evoluţia realităţii internaţionale: forţele terestre sunt capabile să execute misiuni de menţinere a păcii, impunere a păcii, război convenţional, combatere a proliferării drogurilor, asistenţă în situaţii de dezastre naturale; toate acestea ca realităţi ale acestui început de secol ce trebuie luate în considerare;
  4. evoluţia modului de ducere a războiului: faţa schimbătoare a conflictului a mandatat o forţă bazată pe capabilităţi, pentru a se confrunta cu ameninţările adaptative care se dezvoltă.

În contextul actualei Revoluţii în Afacerile Militare, o dimensiune importantă o reprezintă capacitatea de a adapta tehnologiile de care dispunem, precum şi structurile operaţionalizate, la conceptele şi doctrinele organizatorice şi operaţionale, pentru atingerea potenţialului militar maxim necesar ducerii acţiunilor militare, astfel încât să putem acoperi o arie cât mai mare din întregul spectru (punctul b de mai sus), prin dezvoltarea capabilităţilor necesare înfruntării provocărilor actualului mediu de securitate, respectiv:

  1. menţinerea unei poziţii de descurajare (intimidare), angajarea în teatru şi desfăşurarea unor activităţi legate de prezenţa în teritorii aflate la mare distanţă faţă de teritoriul naţional;
  2. angajarea forţelor în teatre majore de război, conflicte regionale şi situaţii neprevăzute de risc, ca răspuns la proliferarea armelor sofisticate sau de distrugere în masă;
  3. creşterea numărului de operaţii de stabilitate şi de sprijin, precum şi alte situaţii ambigue situate între starea de pace şi cea de război, cauzate de creşterea ameninţărilor transnaţionale şi terorismului internaţional.

Poate ar fi interesant şi sugestiv totodată să privim modul de abordare al acestei Revoluţii în Afacerile (Domeniul) Militare în armatele unor state cu economii dezvoltate, în care acest concept a fost creat şi se află în stadiu avansat de implementare. U.S. Army, spre exemplu, a dezvoltat Planul Campaniei de Transformare ca mecanism pentru integrarea şi sincronizarea tuturor elementelor Viziunii Armatei. Acesta acţionează pe trei axe: Forţa Viitoare, Forţa Temporară şi Forţa Actuală. Forţa Viitoare reprezintă forţa de spectru total viitoare — organizată, echipată, încadrată cu personal şi antrenată pentru a avea o capacitate strategică de răspuns mai mare în toată gama de operaţii militare. Această gamă de operaţii cuprinde de la războaie majore, la combaterea terorismului, la menţinerea păcii, realizarea păcii şi asistenţă în caz de dezastre. Forţa Temporară va face trecerea de la capabilităţile Forţei Actuale la cele ale Forţei Viitoare. Forţa Actuală garantează starea de operativitate pe termen scurt şi abilitatea de a se transforma în Forţa Viitoare.

Privind componentele acestui model şi observând finalitatea, concluzia este clară — nu există perioade de întrerupere a stării de operativitate.

Referindu-ne la dimensiunea doctrinară a transformării, putem aprecia că actuala concepţie trebuie înţeleasă ca un ansamblu de idei, opţiuni şi obiective ce se constituie în cea mai largă expresie formală a cunoaşterii specifice, considerată relevantă pentru forţele terestre la începutul secolului XXI.

Aceasta acoperă identitatea, structura, pregătirea, rolul, principiile generale şi modul de acţiune pentru îndeplinirea misiunilor ce ne revin şi este materializată în doctrine, manuale, instrucţiuni şi alte publicaţii doctrinare. Totodată, aceasta asigură atât elementele comune NATO, cât şi elementele cu specific românesc, dar armonizate cu prevederile doctrinare aliate.

Aşadar, necesara înnoire doctrinară a forţelor terestre, fără de care nici nu poate fi concepută corelarea Apărării Naţionale cu cea Colectivă, îşi face deja simţit efectul în planul realităţii, fiind aproape de finalizare. Ceea ce este încă de aşteptat de la viitor este însuşirea temeinică, aprofundarea noilor prevederi de către întregul personal şi introducerea lor în activitatea de zi cu zi, în special în instruirea forţelor şi în operaţii, astfel încât corelaţia Apărării Naţionale cu Apărarea Colectivă să fie transformată tot mai mult din ceea ce a fost - un deziderat - în ceea ce se doreşte a fi - o realitate palpabilă, măsurabilă în capabilităţi şi rezultate concrete.

Privind în ansamblu, constatăm că ritmul şi magnitudinea transformării necesită şi o simultaneitate a acesteia la toate aspectele şi componentele forţelor terestre. Este clar că transformarea necesită o abordare holistică, care să aibă la bază cadrul operaţional al conceptelor şi doctrinelor întrunite; această transformare este necesar a fi echilibrată cu şi în cadrul celor şase imperative: doctrină; instruire; perfecţionarea liderilor; domeniul organizaţional; militarii; facilităţile şi infrastructura. Această abordare va fi necesară pentru a echilibra riscurile operaţionale pe termen scurt, în timp ce noi ne transformăm pentru a îndeplini cerinţele pe termen lung.

Revenind la aspectul doctrinar al transformării, considerăm că este necesar să ne axăm pe următoarele obiective operaţionale ale domeniului:

  1. constituirea unui sistem viabil, unitar şi coerent, de elaborare şi actualizare a actelor normative specifice;
  2. stabilirea şi/sau îmbunătăţirea atribuţiilor structurilor şi compartimentelor implicate în procesul de elaborare a actelor normative specifice;
  3. reflectarea în conţinutul actelor normative specifice a prevederilor actelor normative de nivel naţional şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte;
  4. realizarea compatibilităţii actelor normative specifice cu cele ale armatelor statelor membre NATO, având ca suport de fundamentare teoria şi practica militară românească, articulată la standardele domeniului reglementat.

În vederea realizării interoperabilităţii cu armatele statelor membre NATO, în anul 2007 considerăm că se impune să punem accent pe:

  1. realizarea unei gândiri ştiinţifice şi determinarea unor linii directoare fundamentale, iar schimbările permanente să asigure punerea în practică a acestora;
  2. stabilirea cerinţelor operaţionale pentru armament, tehnică şi aparatură, urmărirea realizării înzestrării pentru a fundamenta implicaţiile acesteia asupra acţiunilor forţelor terestre;
  3. urmărirea modificărilor produse la statul de organizare, stabilirea implicaţiilor pentru acţiunile pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război a unităţilor din forţele terestre;
  4. revizuirea şi adaptarea instrucţiunilor şi manualelor militare din punct de vedere al procedurilor de operare, în conformitate cu standardele NATO şi cu "lecţiile învăţate";
  5. folosirea în întreaga structură de forţe, a sistemului unic NATO, privind simbolistica militară şi utilizarea tehnicilor standardizate;
  6. aplicarea standardelor şi procedurilor de stat-major tip NATO, în vederea utilizării unui limbaj operaţional comun, capabil să asigure participarea structurilor noastre militare la exerciţii şi operaţii în cadrul unor forţe multinaţionale;
  7. aprofundarea cunoaşterii doctrinelor de bază, privind organizarea şi atribuţiile statelor-majore de la diferite niveluri şi a modului de ducere a operaţiilor de către forţele aliate;
  8. iniţierea unui program de schimb de informaţii şi cooperare cu forţele terestre ale armatelor ţărilor membre NATO, pentru pregătirea în comun a forţelor;
  9. perfecţionarea bazei doctrinare şi normative a instruirii trupelor, corespunzător cerinţelor luptei armate moderne, bazată pe standardele euroatlantice;
  10. valorificarea experienţei didactice a personalului din instituţiile militare de învăţământ;
  11. identificarea şi folosirea în procesul de elaborare a actelor normative specifice personalului care a participat la diferite forme de pregătire tip NATO, în ţară sau în străinătate;
  12. valorificarea bibliografiei colectate de personalul forţelor terestre, angrenat în diferite activităţi internaţionale, sau de altă natură, desfăşurate în ţară sau în străinătate;
  13. perfecţionarea atribuţiilor şi creşterea autorităţii reale a instituţiei inspectorului de armă în domeniul elaborării, experimentării şi aplicării prevederilor doctrinelor şi manualelor forţelor terestre;
  14. formularea normativă a aspectelor activităţii marilor unităţi teritoriale şi a unităţilor operaţionalizate pentru angrenarea şi participarea lor la experimentarea şi aplicarea prevederilor doctrinelor şi manualelor forţelor terestre;
  15. aplicarea în permanenţă a principiilor de bază: transparenţă; continuitate; finanţare selectivă în funcţie de obiectivele urmărite;
  16. amplificarea şi încurajarea schimbului de idei în cadrul forţelor terestre, precum şi cu celelalte componente ale Ministerului Apărării;
  17. îmbunătăţirea publicităţii pentru promovarea reală, "agresivă", a rezultatelor obţinute în domeniu şi a direcţiilor de acţiune sub următoarele forme:
      - articole în publicaţiile militare;
      - articole în publicaţiile civile, la nivel naţional şi local;
      - sintetizarea şi esenţializarea problematicii fiecărei doctrine şi a fiecărui manual, multiplicarea şi difuzarea acestora.

Cerinţele operaţionale ce se impun doctrinelor şi manualelor elaborate în forţele terestre:

  1. să fie corelate cu prevederile actelor normative generale şi cu cele ale actelor normative specifice aflate în conexiune şi să aibă ca sursă principală doctrinele, manualele şi publicaţiile militare româneşti şi aliate, de referinţă în domeniul abordat;
  2. să fie elaborate astfel încât acestea să decurgă ierarhic unul din celălalt, în funcţie de sfera de aplicare a dispoziţiilor pe care le cuprind;
  3. să nu depăşească limitele instituite şi să nu contravină principiilor şi dispoziţiilor actelor normative generale sau actelor normative specifice în baza cărora se întocmesc;
  4. să aibă implementate standardele militare şi să satisfacă obiectivele de interoperabilitate specifice domeniului de referinţă.

Toate cele de mai sus vor putea fi puse în practică numai de ofiţerii cu o temeinică pregătire teoretică, probată de o evoluţie armonioasă, ierarhică, cu onoare şi demnitate, ce trebuie să constituie normalitatea pentru cariera militară.

Să nu uităm că omul sfinţeşte locul...

    



DESCĂRCARE CA FIŞIER PDF FIŞIER TEXT

 





 
  Webdesign LTC Dragos Anghelache