Header image
BULETIN DE TEORIE MILITARĂ EDITAT DE
STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE
ISSN 20665-4022
|
|
|
|
|
|
 
 
 
 

 
 
EDUCAŢIA PRIN MODELE ÎN COLEGIUL MILITAR LICEAL - ÎNTRE NECESITATE RAŢIONALĂ ŞI OBLIGATIVITATE PROFESIONALĂ
Colonel Constantin MORARU

Pretenţiosul efort de finalizare a reformei procesului educativ desfăşurat în colegiile militare îşi va găsi materializarea dorită numai în măsura în care vom fi capabili să "coborâm" de la conţinutul legilor şi regulamentelor, de la aspectele manageriale de top, la valoarea profesorului de la catedră, a cadrului militar instructor sau nu, chiar a elevului gradat şi la nevoia de "radiografiere" a potenţialului acestora de a fi model de viaţă şi profesional pentru elevi.

Valorificând experienţa proprie de licean militar, pe aceea dobândită ca instructor şi educator al unui număr însemnat de "cantemirişti" şi, nu în ultimul rând, pe aceea, atât de onorantă, acumulată din anul 2005 în calitate de comandant al instituţiei, îndrăznesc să prezint câteva opinii cu privire la aspectele care vizează locul modelului în "aventura" adolescenţei militare.

Ocupaţi mai tot timpul cu rezolvarea multiplelor aspecte administrative cotidiene, cu răspunsuri la "faxuri" şi note telefonice, obişnuiţi să enumerăm rezultatele deosebite ale elevilor noştri, uităm uneori de problemele, de riscurile şi de "avertismentele" adolescenţei militare care se accentuează acum, când peisajul social, aş îndrăzni să spun "tradiţional", îşi schimbă accentuat configuraţia.

Uităm uneori că "adolescenţa militară" reprezintă ani de vâltoare, când se pun aproape dureros întrebările – cheie ale vieţii, când imaginea oferită de "omul adolescent" este aceea a unei veritabile lupte intelectuale şi emoţionale cu sine, derulată sub presiunea nenumăratelor căutări.

Într-un asemenea context, dacă vrem să avem pretenţia că, în munca educativă, cooperăm cu modul dinamic în care elevul militar îşi structurează personalitatea, se impune categoric adecvarea metodelor utilizate şi a stilului adoptat la particularităţile de vârstă ale "partenerului", precum şi la "timpurile" pe care le trăim. Mai mult decât atât, dacă dorim ca "oferta" de carieră militară să aibă priză la elevii noştri, este necesar să o facem cât mai atrăgătoare, mai ales prin elemente reale, palpabile.

În opinia mea, una dintre modalităţile foarte eficiente, prin concreteţea şi acţiunea sa implicită, dar extrem de profundă, este oferta de modele "vii" şi, de aici, uriaşa povară de responsabilitate pe care o poartă pe umerii lor educatorii în uniformă şi cei de la catedră.

Din nefericire, comandantul unei instituţii militare de învăţământ (cel puţin cel al colegiului militar liceal) are puţine pârghii la dispoziţie pentru a "participa" activ la selecţia personalului didactic şi militar de instruire. De aceea, e nevoie uneori, să încerce "educarea" educatorilor, tocmai pentru că, în aparenţă, este un lucru facil, chiar comod, să te oferi ca model. Analizând mai detaliat aspectul pus în discuţie, ne dăm seama însă, că nu este deloc aşa. Acest demers presupune un permanent şi obositor autocontrol, o autocenzură continuă, o neîntreruptă autoobservare şi, uneori, chiar simulare acţională. Partenerul nostru de educaţie nu trebuie să remarce niciodată oboseală sau plictiseală în activitatea educatorului, nu trebuie să-l simtă nepregătit, stângaci sau grăbit în ceea ce întreprinde. Orice vorbă, fiecare gest, judecată sau acţiune, până şi mersul sau ţinuta vestimentară, se amplifică în mintea curiosului şi "speculativului" adolescent militar.

Cu siguranţă, uneori ar fi mai uşor să facem educaţie explicită, făcând chiar şi paradă de experienţa proprie de "mai vârstnici". Dar, în contextul conţinutului contradictoriu al vârstei adolescenţei, există marele risc ca acest tip de demersuri să fie respins. Nu întâmplător, cu orice prilej, aduc în atenţia educatorilor, cadre didactice şi militare, nevoia de a fi mai atenţi la lucrurile aşa-zis mărunte: punctualitate, ţinută fizică şi vestimentară, acordarea însemnelor exterioare de salut, limbaj, gestică etc. Ar fi grav să uităm că aceasta este perioada în care elevii încearcă să se "delimiteze" de adulţi, dar involuntar sau "în secret", totuşi, se modelează după ei.

Pentru ei, valorile de orice natură nu se reduc la acceptarea unor principii "trâmbiţate" numai pe temeiul vârstei şi experienţei, pe care, nu-i aşa?, omul matur le poate întrebuinţa ca "argumente" de netăgăduit. În cele mai multe dintre cazuri, pentru ei valorile sunt personificate în modele umane, iau chipuri de profesori, de ofiţeri, de subofiţeri sau de elevi gradaţi (pentru cei mai...mici!) ba, chiar şi de salariaţi civili. În condiţiile greutăţilor generate inerent de mediul militar de educaţie şi ale unui sprijin redus, în mod obiectiv, din partea familiei, modelul educatorului din colegiul militar poate da elevilor stabilitate şi un simţământ de securitate. Acesta le poate oferi o lecţie "ilustrată" de existenţă profesională şi umană, după cum, dacă este puţin sau negativ "expresiv", le poate crea sentimente contradictorii cu privire la alegerea carierei şi păreri eronate despre valorile umane autentice. Riscul cel mai mare, în acest caz, este acela ca elevii noştri să caute "ajutor" în alte segmente ale vieţii cotidiene. ªi, în acest sens, n-ar fi deloc imposibil ca modelele lor de viaţă să devină manelişti "care este" în vogă sau fotbalişti care, în cazul în care clubul le-ar oferi o locuinţă, s-ar muta fără reţineri într-un... "bloc notes" (caz autentic!)!

Aşadar, educaţia realizată prin intermediul "modelului" este, prin efecte, foarte puternică şi profundă deoarece reprezintă un "reglaj" realizat preponderent pe bază de participare bilaterală afectivă. Oferind modele "vii", concrete, evităm situaţia de a inocula forţat elevilor o filosofie a vieţii militare, care să le umple viaţa cu şi mai multe întrebări  şi îi ajutăm să-şi proiecteze idealuri care să le stimuleze autoeducaţia şi să-şi structureze personalitatea fără note false, fără dizarmonie şi uscăciune sufletească.

Chiar dacă educaţia  prin modele este una de acompaniament, cred cu tărie în rolul ei de cultivare a pasiunii şi a motivaţiei autentice pentru cariera militară, de suport de siguranţă şi speranţă în aventura existenţei adolescentului militar.
    


 






  Webdesign LTC Dragos Anghelache