Header image

PUBLICAŢIE EDITATĂ DE
STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE
ISSN 1842-3817

line decor
|
|
|
|
|
|
DESPRE NOI
line decor
 
 
 
 

 
 
IMPLICAŢIILE RENUNŢĂRII
LA STAGIUL MILITAR OBLIGATORIU
PENTRU UNITĂŢILE DIN FORŢELE TERESTRE
Locotenent-colonel dr.ing. Ştefan ŞUVEI

Continentul european, alături de întreaga lume, se află în centrul unui proces de modernizare ce încearcă să facă faţă dinamicii procesului de globalizare în domeniul securităţii. În concordanţă cu poziţia geostrategică a României în spaţiul sud-est european, ţară de frontieră a NATO şi a Uniunii Europene, politica de apărare naţională va avea ca obiectiv apărarea şi promovarea intereselor vitale ale României, precum şi participarea activă a ţării noastre la asigurarea securităţii zonelor de interes NATO, UE şi SUA.

Forţele destinate NATO şi UE se cer a fi compuse din militari profesionişti, temeinic instruiţi, dotaţi cu armament şi tehnică de luptă modernă, motivaţi corespunzător, sub toate aspectele, după cum este prevăzut şi în "Forţa obiectiv 2007, revizuită fundamental", astfel încât trecerea la sistemul pe bază de voluntariat constituie o necesitate pentru armata României.

Recrutarea personalului armatei constituie un subiect de mare actualitate în teoria şi practica managementului resurselor umane ale apărării. Anul 2007 reprezintă punctul nodal ce marchează încheierea procesului de transformare a instituţiei militare şi începutul unei noi armate – Armata României pentru secolul XXI.

În societatea românească s-au întreprins demersuri legislative pentru statuarea unei noi profesii militare – profesia de soldat/gradat voluntar. Dacă la nivel instituţional această opţiune este, în primul rând, una de natură politică, la nivel organizaţional, ea este generată de nevoia de adaptare la dimensiunile realităţii româneşti, dintre care evidenţiem:

    - schimbarea apărută în planul mentalităţilor şi erodarea unor valori tradiţionale, insuficiente acum în asigurarea unei motivaţii puternice pentru o profesie militară;
    - scăderea cotei valorice a profesiei militare pe piaţa ofertelor profesionale şi apariţia unor alternative profesionale mai atractive;
    - creşterea nevoilor de recrutare a personalului voluntar în momentul profesionalizării complete a armatei.

Deşi este o organizaţie cu reguli stricte, cultură specifică, şi armata împarte aceeaşi piaţă a forţei de muncă (resurse externe de recrutare) cu instituţiile şi organizaţiile civile, mai ales că este vorba de o forţă de muncă educată şi cu potenţial aptitudinal ridicat. Armata de profesie este dependentă de piaţa muncii, fiind afectată în permanenţă de fluctuaţiile acesteia. Volumul resursei demografice vizate, competitivitatea remuneraţiilor, rata şomajului în rândul tinerilor, avantajele oferite de instituţia militară, resursele aflate la dispoziţia decidenţilor militari şi atitudinea tinerilor faţă de instituţiile statului sau faţă de nevoia de apărare sunt factori care influenţează piaţa muncii. Modificarea parametrilor normali ai acestor variabile are ca efect scăderea disponibilităţii pentru încorporare/înrolare şi a calităţii resurselor.

Necesitatea promovării profesiei militare pe bază de voluntariat

Conflictele militare actuale demonstrează faptul că vremea armatelor de masă a trecut, fiind necesară o nouă organizare. Această necesitate este stipulată în noul concept strategic al NATO:

    - "...pentru majoritatea aliaţilor, nevoia de a menţine vechile forţe supradimensionate destinate apărării teritoriilor naţionale a fost reevaluată în sensul reducerii acestora, punându-se accent, în schimb, pe proiectarea unor noi structuri de forţe moderne, mobile, foarte bine echipate şi dotate, ce pot fi susţinute din punct de vedere al resurselor, care pot acţiona oriunde este nevoie, în afara graniţelor naţionale, precum şi foarte bine pregătite să răspundă la întregul spectru de misiuni şi sarcini anticipate".

Totodată, precizează că este "mai puţin important aspectul cantitativ al forţelor participante la operaţii; în schimb, aspectul pregătirii la nivel profesionist este o cerinţă prioritară pentru utilizarea sistemelor de armamente şi echipamente moderne. Menţinerea unei capacităţi militare suficiente şi voinţa clară de a acţiona în mod colectiv pentru apărarea comună rămân obiective centrale, în materie de securitate a Alianţei".

Strategia de transformare a Armatei României "are ca obiectiv general realizarea unei structuri moderne, complet profesionalizate, cu un grad sporit de mobilitate, eficientă, flexibilă, dislocabilă, sustenabilă, având capacitatea de a acţiona întrunit şi a fi angajată într-un larg spectru de misiuni".

Experienţa ţărilor cu armate profesioniste demonstrează că problemele economice ale societăţii, economia de piaţă, schimbările în valorile sociale şi declinul demografic afectează succesul recrutării militare. Ca proces, recrutarea implică luarea în considerare a două tipuri de aspecte legate de input-ul organizaţional: cantitative şi calitative.

Aspectele cantitative se referă la numărul persoanelor recrutate, influenţat de evoluţia demografică, aflată într-o continuă scădere. Scăderea accentuată a natalităţii şi soldul negativ al migraţiei externe vor induce influenţe negative, pe termen mediu şi lung asupra potenţialului uman pentru apărare. În acelaşi timp, creşterile semnificative ale numărului studenţilor fac ca tinerii incorporabili să fie indisponibili pentru serviciul militar până la 23-24 ani, cu posibilităţi reduse de absorbţie a acestora.

Aspectele calitative se referă la valorile şi normele internalizate de tineri, anterior intrării în organizaţia militară, şi care trimit spre analiză: relevanţa socială a armatei în continuă scădere; valorile sociale bulversate la ora actuală; atitudinile şi opiniile publice faţă de armată.

În pofida faptului că Armata s-a situat constant pe locul doi, după Biserică, în sondajele de opinie privind încrederea în instituţiile statului, cei chestionaţi nu sunt dispuşi să se înroleze. De asemenea, se prevede un declin al sprijinului public pentru Armată, care va continua atâta timp cât va dura perioada de înlocuire a şabloanelor tradiţionale aflate de altfel în regres.

Un aspect negativ îl reprezintă instituţionalizarea puternică a superiorităţii armatei de profesie care are ca argument principal eficienţa incomparabil mai ridicată a militarului profesionist. După implementarea acestei idei centrale a proiectului de reformă a armatei, devenită un adevărat mit al eficienţei militare, militarii angajaţi pe bază de contract (primii profesionişti soldaţi-gradaţi) au însemnat o mare dezamăgire în raport cu aşteptările ridicate. Chiar dacă erau evaluaţi ca fiind mai eficienţi decât militarii în termen, militarii angajaţi pe bază de contract erau taxaţi ca fiind grupul cel mai egoist, mai materialist şi mai puţin interesat de muncă din armată.

Implicaţiile renunţării la stagiul militar obligatoriu.
Cadrul juridic al serviciului militar voluntar

Voluntariatul este metoda bazată pe opţiunea liberă a cetăţeanului de a presta sau nu serviciul militar. În prezent, mai multe state dispun de armate alcătuite în întregime din voluntari: SUA, Marea Britanie, Canada, Luxemburg, Olanda, Franţa, Spania ş.a.

În absenţa unor reglementări legale, începând cu anul 1992, în Armata României s-a folosit procedeul mixt care constă în utilizarea combinată a celor două metode de recrutare – conscripţia şi voluntariatul. Voluntarii sunt militarii angajaţi pe bază de contract.

În ţara noastră s-au întreprins următorii paşi în direcţia reglementării juridice a serviciului militar voluntar:

    • Modificarea Constituţiei (în anul 2003) a creat cadrul juridic care permitea aderarea la structuri colective de securitate (Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord) şi renunţarea la serviciul militar obligatoriu;
    • Adoptarea Legii nr. 395 din 16 decembrie 2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat;
    • Adoptarea Legii nr. 384 din 10 octombrie 2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari;
    • Redactarea proiectului legislativ referitor la pregătirea populaţiei pentru apărare.

Cadrul legal de prestare a serviciului militar
pe bază de voluntariat

Conform prevederilor Legii nr. 395 din 16 decembrie 2005 şi ale Legii nr. 384 din 10 octombrie 2006, începând cu data de 1 ianuarie 2007, cetăţenii români, bărbaţi şi femei, pot efectua, pe bază de voluntariat, orice formă a serviciului militar, fără discriminare. De la aceeaşi dată, serviciul militar obligatoriu, în calitate de militar în termen şi militar cu termen redus, se suspendă. Pe durata unor situaţii excepţionale (stare de război, stare de mobilizare şi stare de asediu), serviciul militar devine însă obligatoriu.

Legea nr.384 din 10 octombrie 2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari asigură cadrul legal de prestare a acestei profesii.

Corpul soldaţilor şi gradaţilor voluntari

Textul de lege defineşte soldaţii şi gradaţii voluntari: "un corp distinct de personal militar, recrutat pe bază de voluntariat şi situat la baza ierarhiei militare". Aceştia sunt angajaţi pe baza unui contract în funcţii prevăzute în acest scop în statele de organizare ale unităţilor militare, pe o perioadă determinată, în funcţie de nivelul de pregătire, starea de sănătate şi aptitudini, pentru îndeplinirea îndatoririlor militare.

Soldaţii şi gradaţii voluntari se recrutează şi selecţionează pentru încheierea primului contract în această calitate, din rândul cetăţenilor români, bărbaţi şi femei, cu domiciliul în ţară. Limitele de vârstă, modul de selecţionare, instruire, specialităţile militare şi funcţiile în care aceştia se angajază, precum şi modul de ţinere a evidenţei acestora se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale.

Gradele pe care le pot avea militarii voluntari, în ordinea lor ierarhică, sunt: soldat, fruntaş, caporal. Promovarea militarilor voluntari se realizează după criterii referitoare la: performanţele dovedite pe timpul îndeplinirii atribuţiilor funcţionale, parcurgerea stagiului minim în grad; nivelul de pregătire.

Selecţionarea, formarea şi admiterea

În corpul soldaţilor şi gradaţilor voluntari

Cetăţenii români, bărbaţi şi femei, care doresc să devină soldaţi voluntari, formulează o cerere şi, ulterior, sunt selecţionaţi în funcţie de aptitudini. Cei selecţionaţi aptitudinal vor urma un program de instruire structurat pe două module: unul al instruirii individuale şi celălalt, al perfecţionării instruirii de specialitate.

La modulul instruirii individuale merg voluntarii care nu au îndeplinit serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus; şi tinerii care au fost elevi sau studenţi, cel puţin un an, în instituţiile de învăţământ din sistemul de apărare şi securitate naţională (cu excepţia elevilor liceelor şi colegiilor militare).

La modulul perfecţionării instruirii de specialitate sunt repartizaţi voluntarii care au îndeplinit serviciul militar ca  militar în termen sau militar cu termen redus, au o vechime în activitate de cel puţin un an în calitate de soldat sau gradat voluntar ori soldat şi gradat rezervist voluntar, precum şi tinerii care au fost elevi sau studenţi, cel puţin un an, în instituţiile de învăţământ din sistemul de apărare şi securitate naţională (cu excepţia elevilor liceelor şi colegiilor militare):
— tinerii care deţin, în calitate de rezervişti, grade superioare celor de la soldat la caporal, şi au fost selecţionaţi, pe baza cererii lor, pentru încadrarea ca soldaţi şi gradaţi voluntari;
— militarii în termen şi militarii cu termen redus, încorporaţi în seriile februarie şi iunie 2006.
În perioada de instruire individuală, cetăţenii români au calitatea de soldat voluntar şi beneficiază de solda lunară în cuantum de 50%. La încheierea acesteia, soldaţii voluntari depun jurământul militar, prevăzut de lege.

Cariera şi trecerea în rezervă a soldaţilor şi gradaţilor voluntari


La expirarea primului contract de patru ani, soldaţii şi gradaţii voluntari pot încheia, succesiv, noi contracte cu durata de la doi la trei ani fiecare. Soldaţii şi gradaţii voluntari trimişi în misiune permanentă în străinătate încheie noi contracte la numirea în funcţie pentru o perioadă egală cu durata mandatului la post. Limita maximă de vârstă până la care soldaţii sau gradaţii voluntari pot fi menţinuţi în activitate este stabilită prin lege, la 40 ani.

Modificarea contractului poate fi făcută numai cu acordul părţilor şi constă în modificarea duratei contractului, locului şi felului muncii, condiţiilor de muncă, soldei lunare, timpului de muncă şi de odihnă.

La fel ca şi cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari pot fi mutaţi, în interesul serviciului, dintr-o unitate militară în alta, precum şi la cerere, dacă au cel puţin un an vechime în funcţia pe care sunt încadraţi.

Promovarea în grad a soldaţilor şi fruntaşilor voluntari se face prin dispoziţia comandanţilor, care au competenţe în acest sens, pe baza criteriilor generale de promovare referitoare la:

    a) performanţele dovedite pe timpul îndeplinirii atribuţiilor funcţionale, rezultate din documentele de apreciere;
    b) stagiul minim în grad (soldat 1 an; fruntaş 2 ani);
    c) nivelul de pregătire.

Trecerea soldaţilor şi gradaţilor voluntari dintr-o armă sau specialitate în alta se poate efectua, în raport cu nevoile Ministerului Apărării, după obţinerea unei specialităţi militare corespunzătoare, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării.

Soldaţilor şi gradaţilor voluntari le încetează contractul şi sunt trecuţi în rezervă sau scoşi din evidenţele militare, după caz, în situaţiile prevăzute de lege.

Pe timpul stării de urgenţă, al stării de asediu, mobilizării şi al stării de război, precum şi pe timpul pregătirii şi executării misiunilor în afara teritoriului statului, soldaţii şi gradaţii voluntari nu pot fi trecuţi în rezervă sau scoşi din evidenţa militară ca urmare a prezentării demisiei.

De asemenea, soldaţii şi gradaţii voluntari nu pot fi trecuţi în rezervă sau scoşi din evidenţele militare pentru motive sau nevoi ale Ministerului Apărării, în perioada cât se află în incapacitate temporară de muncă stabilită prin actele prevăzute de lege, pe durata carantinei ori pe durata efectuării concediului de odihnă, concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de trei ani ori, pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la şapte ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani. Femeile soldaţi şi gradaţi voluntari nu pot fi trecute în rezervă pe durata concediului de maternitate ori a concediului de risc maternal.

Principii şi obiective privind recrutarea şi selecţia personalului militar pe bază de voluntariat


Trecerea la serviciul pe bază de voluntariat impune realizarea unui sistem care să asigure recrutarea şi selecţia, într-o concepţie unitară, în baza anumitor principii.

Principiul coerenţei presupune desfăşurarea activităţilor pe baza unei concepţii globale, unitare.

Principiul asigurării calităţii resurselor umane prevede furnizarea către sistemul militar a unor persoane cu calităţi compatibile cu cerinţele funcţiilor care urmează a fi ocupate.

Principiul eficienţei presupune furnizarea unei resurse umane de calitate, cu costuri cât mai mici.

Principiul universalităţii şi echităţii stimulează asigurarea de şanse egale tuturor tinerilor care doresc să urmeze cariera militară.

Principiul acţiunii proactive direcţionează căutarea candidaţilor şi contactul direct cu aceştia prin campanii mediatice de promovare a profesiei militare, desfăşurate la nivel central şi local.

Principiul transparenţei oferă posibilitatea cunoaşterii de către toţi candidaţii a criteriilor de recrutare şi selecţie, a modului de exercitare a viitoarei profesii, a condiţiilor de muncă specifice mediului militar, a condiţiilor materiale de viaţă şi a altor aspecte solicitate de către candidaţi.

Principiul specificităţii corelează criteriile şi standardele de selecţie cu modelele personalului militar în raport cu specialităţile militare şi tipurile de carieră.

Principiul atitudinii pozitive obligă personalul din structurile de recrutare şi selecţie la menţinerea unei atitudini favorabile faţă de instituţia şi profesia militară, atât în rândul populaţiei civile, cât şi al candidaţilor.

Principiile organizării şi desfăşurării activităţii de recrutare şi selecţie a resursei umane se pot materializa, corespunzător următoarelor cerinţe:

    - recrutarea şi selecţia se realizează având la bază criterii de ordin medical, fizic, psihologic, atitudinal, caracterial;
    - realizarea corespondenţei între calitatea viitorilor militari profesionişti (luptători) şi cerinţele specialităţilor militare concrete, pentru care aceştia sunt recrutaţi / selecţionaţi;
    - calităţile primordiale care trebuie să fie caracteristice tinerilor la recrutare şi selecţie sunt: disciplina, simţul datoriei, pregătirea fizică, spiritul de echipă, isteţimea, capacitatea de adaptare la cerinţele mediului militar;
    - orientarea tinerilor selecţionaţi spre categorii de personal, arme/servicii, specialităţi militare şi posturi în raport cu studiile acestora, potenţial aptitudinal, aspiraţii şi interese proprii, dar şi în funcţie de numărul de posturi vacante, de cerinţele şi aşteptările instituţiei militare.

Promovarea profesiei militare, recrutarea şi selecţia pentru forţele terestre se realizează ghidate după anumite obiective importante:

    - Asigurarea grupurilor-ţintă şi a principalelor medii de recrutare (instituţii de învăţământ preuniversitar şi universitar, cluburi sportive, organizaţii de tineret, târguri de oferte educaţionale sau locuri de muncă, companii de stat şi private etc.), cu informaţii referitoare la oferta profesională a forţelor terestre.
    - Îmbunătăţirea şi consolidarea imaginii pozitive a instituţiei militare şi a profesiei militare în rândul populaţiei civile.
    - Informarea potenţialilor candidaţi în legătură cu posibilele opţiuni, pe categorii de personal, tipuri de cariere, arme şi specialităţi militare.
    - Acoperirea teritoriului naţional şi identificarea mediilor cu potenţial socio-demografic pentru recrutarea personalului militar profesionalizat.
    - Atragerea unui număr cât mai mare de potenţiali candidaţi motivaţi, cu o conduită onorabilă şi cu aptitudini pentru profesia militară.
    - Menţinerea interesului potenţialilor candidaţi pentru profesia militară.
    - Orientarea şcolară şi profesională a potenţialilor candidaţi către diferite categorii de personal, instituţii de formare, arme şi specialităţi militare, în funcţie de opţiunea acestora, pregătirea şi performanţele şcolare/profesionale şi de oferta armatei.
    - Prezentarea corectă şi oportună a condiţiilor, criteriilor, baremelor pe baza cărora se realizează selecţia candidaţilor pentru sistemul militar.
    - Generarea unei atitudini favorabile a populaţiei civile faţă de instituţia militară şi menţinerea bunelor relaţii de colaborare şi sprijin reciproc cu instituţiile administraţiei locale, cu instituţiile civile de învăţământ şi comunitatea locală.

Strategia privind recrutarea şi selecţia personalului militar pe bază de voluntariat


Profesionalizarea forţelor terestre presupune renunţarea, din anul 2007, la sistemul încorporării obligatorii şi adoptarea sistemului pe bază de voluntariat, serviciul militar devenind, astfel, o problemă de vocaţie şi opţiune personală. Acest proces conduce, în mod firesc, la creşterea calităţii personalului din sistemul militar.

Condiţiile importante ale procesului de profesionalizare a forţelor terestre sunt: crearea unui sistem de evoluţie în carieră coerent şi viabil, precum şi de promovare în funcţie şi grad, care să asigure transparenţă şi şanse egale; proiectarea şi implementarea unui management modern al carierei militare, în concordanţă cu experienţa şi practicile ţărilor NATO; monitorizarea evoluţiei carierei individuale a personalului din sistemul militar; îmbunătăţirea sistemului de recrutare, selecţie, formare şi perfecţionare a pregătirii personalului armatei.

Renunţarea la serviciul militar obligatoriu şi profesionalizarea forţelor terestre nu înseamnă doar trecerea la angajarea prin contract a militarilor, ci şi o nouă concepţie privind recrutarea, selecţia, formarea şi promovarea cadrelor militare. Profesionalizarea forţelor terestre prin eliminarea stagiului militar obligatoriu duce la creşterea nivelului de operaţionalizare a structurilor de forţe şi la reducerea şi eficientizarea cheltuielilor asociate categoriilor de personal. Noul sistem de recrutare şi selecţie a personalului militar profesionalizat face parte din amplul proces de reformă în domeniul managementului resurselor umane, aflat în curs de desfăşurare, inspirat din experienţa armatelor ţărilor NATO, cu modificările adaptate la specificul, necesităţile şi obiectivele pe termen lung ale Armatei României.

Atractivitatea profesiei militare este strâns legată de nivelul şi calitatea eforturilor de promovare a ofertei forţelor terestre. Schimbările survenite în societate şi pe piaţa ofertelor profesionale au impus identificarea modalităţilor viabile de atragere a tinerilor pentru cariera militară. Statul Major al Forţelor Terestre s-a implicat mai activ în activitatea de promovare-recrutare, în condiţiile existenţei unei oferte educaţionale şi profesionale, variate şi dinamice.

Analiza strategiilor de promovare din anii anteriori relevă câteva concluzii care au stat şi trebuie să stea în atenţia factorilor responsabili din forţele terestre.

    — Informarea corectă şi susţinută a opiniei publice despre oferta şi particularităţile profesiei militare, precum şi investigaţiile sociologice întreprinse, în rândul populaţiei ţintă, arată că atractivitatea faţă de profesia militară este cu atât mai mare, cu cât se cunoaşte mai mult despre ea.
    — Contactul direct cu potenţialii candidaţi a avut şi va avea, în continuare, o importanţă foarte mare.
    — Utilizarea campaniei de relaţii publice care vizează obţinerea sprijinului grupurilor de suport trebuie să conjuge eforturile tuturor factorilor de conducere pe plan local, din instituţiile de învăţământ civile şi militare, comandanţii unităţilor militare din judeţ, responsabilii mass-media), în activităţile de promovare a profesiei militare şi de recrutare.
    — Principalele surse de unde tinerii obţin informaţii despre mediul militar sunt televiziunea şi familia.
    — Strategiile active de promovarea profesiei militare trebuie focalizate, nu numai pe asigurare a cantitativă a bazei de selecţie, cât mai ales, pe calitatea resurselor umane recrutate.
    — Reprezentarea carierei militare cu profesionalism, seriozitate, prestanţă, pe tot teritoriul ţării şi în teatrele de operaţii trebuie să fie mereu păstrată la nivelul prestigiului pe care îl au forţele terestre.
    — Asigurarea resurselor financiare este de mare importanţă în standardizarea materialelor promoţionale, asigurarea unui număr suficient şi a unor forme şi conţinuturi adecvate vârstei şi caracteristicilor grupului-ţintă.

Demersurile întreprinse prin campaniile de relaţii publice vizează informarea potenţialilor candidaţi şi a familiilor acestora cu măsurile pe care structurile centrale din Ministerul Apărării şi Statul Major al Forţelor Terestre le realizează pentru asigurarea unor condiţii de muncă şi instruire/educare superioare: retribuţie corespunzătoare; reevaluarea condiţiilor generale de locuit; îmbunătăţirea sistemului de echipare; asigurarea condiţiilor optime pentru recuperare, recreere, refacere fizică şi psihică; asigurarea facilităţilor socio-culturale; dezvoltarea sistemului de instruire; constituirea unui sistem viabil de asistenţă medicală.

Statul Major al Forţelor Terestre va utiliza o strategie activă de atragere a tinerilor pentru o carieră în forţele terestre, care să scoată în evidenţă principalele avantaje pe care le poate oferi, având în vedere faptul că există, în prezent, o competiţie acerbă pe piaţa forţei de muncă, în care sunt implicate diverse structuri din mediul civil, structuri din domeniul apărării şi siguranţei naţionale, precum şi alte structuri din cadrul Ministerului Apărării.

Principalele avantaje pe care le pot oferi forţele terestre pentru atragerea candidaţilor sunt:

    a) oferta educaţională şi profesională cuprinzătoare şi variată prin: structuri diverse pe tot teritoriul naţional (instituţii de învăţământ, colegii liceale, academie, şcoli de aplicaţie, centre de pregătire, unităţi/mari unităţi/comandamente etc.); diversitate de arme şi specialităţi militare; cursuri de pregătire (specialitate, limbi străine); perspective de promovare;
    b) siguranţa locului de muncă;
    c) condiţii de muncă şi viaţă corespunzătoare;
    d) prestigiul şi profesionalismul personalului din forţele terestre demonstrat atât în ţară, cât şi, mai ales, în teatrele de operaţii;
    e) disciplină, ordine, responsabilitate;
    f) corp de cadre competent, coeziv, motivat.

Statul Major al Forţelor Terestre şi structurile subordonate vor utiliza următoarele modalităţi principale de atragere a tinerilor către o carieră în forţele terestre:

    — actualizarea şi diversificarea site-ului SMFT din reţeaua internet;
    — prezentarea formalităţilor şi condiţiilor/criteriilor de accedere în cariera militară;
    — informarea potenţialilor candidaţi cu datele necesare prin accesarea de către aceştia a unui număr gratuit din diferite reţele de telefonie fixă sau mobilă (ex. TELVERDE în reţeaua ROMTELECOM);
    — contactul direct cu potenţialii candidaţi şi cu grupurile de suport (familia, factorii de conducere din instituţiile de învăţământ civile, biserica, administraţia centrală şi locală etc.), în scopul explicării avantajelor oferite de cariera militară în forţele terestre;
    — elaborarea şi difuzarea de pliante, broşuri, reviste, obiecte promoţionale;
    — prezenţa permanentă a armatei în societatea civilă;
    — valorificarea rezultatelor sondajelor de opinie realizate de instituţiile de profil, civile sau militare, în scopul determinării motivaţiilor pentru care tinerii ar fi dispuşi să urmeze cariera militară;
    — elaborarea şi distribuirea, prin structurile militare de profil sau prin firme civile, a unor jocuri pe calculator cu problematică militară în care să fie prezenţi militari din forţele terestre cu tehnica din dotare;
    — participarea la târgurile de oferte profesionale sau educaţionale;
    — organizarea de vizite cu grupuri de elevi/părinţi/alţi potenţiali candidaţi în unităţi militare, la activităţi reprezentative (aplicaţii, tabere, depunerea jurământului militar, Ziua Porţilor Deschise) etc.;
    — organizarea unor vizite la instituţiile de învăţământ civil în scopul prezentării ofertei forţelor terestre pentru o carieră militară şi participării la discuţii cu profesorii, elevii şi studenţii interesaţi;
    — implicarea mai activă a instituţiilor de învăţământ, a unităţilor operaţionalizate în prezentarea propriei imagini prin elaborarea şi difuzarea unor pliante, manuale/broşuri pentru admitere, reviste, fotografii din cadrul unităţii, din activitatea de educare şi instruire, din participarea la misiuni externe, filme de prezentare etc.

Estimarea necesarului de recrutare şi selecţie
pentru structurile din forţele terestre

Estimarea necesarului pe corpuri de personal are în vedere definitivarea structurii organizatorice a unităţilor din forţele terestre pe un orizont de 10 ani.

Dinamica efectivelor din forţele terestre este circumscrisă procesului general de restructurare şi modernizare, punându-se accent pe asigurarea unui grad corespunzător de completare calitativă şi cantitativă a structurilor operaţionalizate, realizarea obiectivelor forţei şi reducerea graduală a efectivelor.

O dată cu trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat şi aplicarea concepţiei privind sistemul de promovare a profesiei militare, recrutare şi selecţie a candidaţilor pentru cariera militară, funcţiile de militari în termen se transformă în funcţii de soldat/gradat voluntar.

Evoluţia necesarului de recrutare şi selecţie are în vedere limitele de efective planificate până în anul 2015, necesitatea încadrării unităţilor care se operaţionalizează şi asigurării efectivelor pentru executarea pazei şi apărării tuturor obiectivelor din forţele terestre.

În stabilirea efectivelor pentru recrutări trebuie luate în calcul următoarele cerinţe:

    - continuarea reducerii şi restructurării personalului forţelor terestre, pentru menţinerea unei structuri optime a personalului corespunzător cerinţelor modelului teoretic piramidal şi misiunilor armatei;
    - ieşirea din sistem a personalului militar din unităţile care se desfiinţează, reorganizează, restructurează sau la limită de vârstă;
    - intrarea în sistem a personalului militar care provine din şcolarizarea pe filiera directă sau indirectă şi chemările în activitate;
    - crearea pe bază de voluntariat a unei rezerve profesioniste, deplin integrată forţelor active, capabilă să îndeplinească, alături de militarii în activitate, întreaga gamă de misiuni în domeniul apărării, atât la pace, cât şi în situaţii de criză sau război;
    - asigurarea necesarului de personal pentru constituirea/completarea forţelor ce acţionează sau urmează a fi dislocate pentru îndeplinirea unor misiuni;
    - prin renunţarea la militarii în termen, funcţiile transformate se vor încadra cu militari voluntari pentru asigurarea minimului necesar de instruire şi pază;
    - recrutarea, selecţionarea şi pregătirea unui număr de 1.500 soldaţi voluntari în anul 2007, din tinerii care nu au satisfăcut stagiul militar, pentru ocuparea funcţiilor transformate;
    - încadrarea unui număr de 2.200 soldaţi voluntari în anul 2007, din rândul tinerilor care au satisfăcut serviciul militar;
    - cel mult 100 de locuri/an pentru admitere la fiecare colegiu militar liceal.

Concluzii

Analizând procesul de selecţie şi recrutare prin prisma experienţei acumulate la nivelul Statului Major al Forţelor Terestre, estimăm că vor apărea următoarele probleme: în zonele cu o economie funcţională şi eficientă, exprimată printr-o bună salarizare, în absenţa unei puternice motivaţii, numărul tinerilor ce se vor prezenta la recrutare va fi relativ mic; în momentele de criză, când este iminentă folosirea forţei în unele zone de pe glob, şi când România îşi va asuma obligaţii politice de a participa cu trupe la aceste acţiuni, numărul voluntarilor prezentaţi la recrutare ar putea fi mai mic decât cel necesar; în regiunile în care densitatea populaţiei este mai scăzută, şi implicit baza de selecţie mai redusă, nu vor putea fi asigurate unităţilor din zonă resursele umane de care au nevoie.

Aceste probleme ar putea fi evitate prin: promovarea profesiei militare în mod corect, agresiv, continuu şi eficient, prin acordarea unei foarte bune salarizări şi acordarea unor facilităţi economice, sociale, precum şi prioritate la angajare a luptătorilor profesionişti la trecerea în rezervă. Garanţiile materiale şi morale pentru familie, în cazul decesului ori îmbolnăvirii incurabile, în acţiunea militară sau pe timpul procesului de instrucţie, promovarea unui proces de instruire eficient, corelat cu o bună înzestrare tehnico-materială, care să permită reducerea pierderilor pe câmpul de luptă şi, deci, să confere siguranţă luptătorului profesionist (promovarea conceptului de război cu pierderi zero), împreună cu promovarea pe scară largă, în societatea românească, a valorilor şi virtuţilor militare, ar putea fi, de asemenea, vectori de atracţie a tinerilor către cariera militară.

Bibliografie selectivă:

  Bernard Boene, Michel-Luis Martin, Conscription et armée de metier, Paris, FEDN, 1991.
*** Carta Albă a Guvernului. Armata României 2010: reformă şi integrare euroatlantică, Bucureşti, Editura Militară, 2000.
*** Constituţia României, Bucureşti, 1991.
*** Concepţia de promovare a profesiei militare, recrutare şi selecţie în condiţiile trecerii la serviciul militar pe bază de voluntariat, SMFT, Bucureşti, 2006.
*** Culegere de termeni, concepte şi noţiuni, Bucureşti, Editura Militară, 2000.
Petre Duţu, Armata şi societatea în tranziţie, Bucureşti, Editura AISM, 2002.
Petre Duţu, Constantin Moştoflei, Alexandra Sarcinschi, Profesionalizarea armatei României în contextul integrării în NATO, Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate, Bucureşti, 2003.
Laurenţiu-Mihail Grigore, Profesionalizarea armatei – cerinţă a eficienţei acţiunii militare, Bucureşti, Editura AISM, 2001.
Alexandra Sarcinschi, Impactul profesionalizării Armatei României asupra raporturilor sale cu societatea în care fiinţează, Editura Universităţii Naţionale de Apărare "Carol I", Bucureşti, 2005.
*** Lexicon militar, Bucureşti, Editura Saka, 1991.
Constantin Moştofeli (coord.), Integrarea euroatlantică, priorităţi post-Praga, Bucureşti, Editura AISM, 2002.

Ziare şi reviste:
Impact strategic, 2003-2006.
Observatorul militar, 2003-2006.
Spirit militar modern, 2003-2006.

Internet:
www.mediafax.ro/romania/politica
www.mapn.ro
www.presamil.ro
Bazele de date ale DMRU, SMG şi SMFT din MAp (INTRAMAN).

    


DESCĂRCARE CA FIŞIER PDF FIŞIER TEXT PENTRU IMPRIMANTĂ




Implicatiile renuntarii la stagiul militar obligatoriu pentru unitatile din fortele terestre

 

Testul operaţionalizării Batalionului 1 CIMIC

 

 


 
  Webdesign LTC Dragos Anghelache