Header image

PUBLICAŢIE EDITATĂ DE
STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE
ISSN 1842-3817

line decor
|
|
|
|
|
|
DESPRE NOI
line decor
 
 
 
 

 
 
OPINII PRIVIND MODUL DE ACŢIUNE
AL SUBUNITĂŢILOR (PLUTON, COMPANIE)
ÎN OPERAŢIILE DE STABILITATE ŞI DE SPRIJIN
Maior Sergiu MUNGIU

Dimensiunea conflictelor din ultimii ani s-a modificat radical prin însuşi caracterul asimetric al confruntărilor şi folosirea tehnologiilor specifice revoluţiei în problemele militare. Provocările mediului de securitate zonal, regional şi global acţionează puternic asupra caracterului, naturii şi conţinutului misiunilor Armatei României.

În acest context, forţele terestre trebuie să răspundă rapid şi eficient la orice conflict sau dezastru ori calamitate naturală, atât în interiorul graniţelor României, cât şi dincolo de acestea, printr-o angajare strategică, operaţională sau tactică. În acelaşi timp, sunt necesare forţe capabile de a se organiza şi reorganiza rapid şi eficient în vederea desfăşurării de misiuni variate, dispersate şi pe o arie cât mai întinsă. Astfel, forţele terestre trebuie să fie foarte flexibile şi în măsură să execute diferite tipuri de operaţii, specifice atât operaţiilor de stabilitate şi sprijin, cât şi de război.

De la începutul participării la misiunile de acest gen, unităţile implicate din armata noastră şi-au îmbunătăţit procedurile de operare de la o misiune la alta, astăzi fiind unanim recunoscută competenţa profesională a militarilor români, dar mai ales capacitatea acestora de a se adapta caracteristicilor mediului social, specifice populaţiilor din teatrele de operaţii.

Operaţiile de stabilitate şi sprijin se desfăşoară în multe cazuri într-un cadru multinaţional, de aceea este imperios necesară armonizarea doctrinelor care guvernează aceste operaţii, a conceptelor de bază, găsirea unui limbaj comun şi, mai mult decât atât, dezvoltarea unor proceduri de lucru comune pentru ducerea la bun sfârşit a acestor operaţii.

Strategia militară a României subliniază că "participarea la operaţiile multinaţionale de sprijin a păcii este una din misiunile strategice de bază ale forţelor armate pentru starea de pace"[1].

Mai mult, în Strategia de securitate naţională a României se arată că "România va participa la operaţiuni multinaţionale bazate pe decizii politice raţionale, ce decurg din acordurile de cooperare cu naţiunile aliate, partenere sau prietene, în concordanţă cu cerinţele situaţiei şi în conformitate cu prevederile dreptului internaţional[2]. Operaţiile militare de stabilitate şi sprijin pot include elemente atât ale operaţiilor clasice de luptă, cât şi ale celor ce nu presupun lupta, desfăşurate în timp de pace sau criză. Aceste operaţii sunt acţiuni desfăşurate în scopul descurajării, prevenirii conflictelor, restabilirii, menţinerii, impunerii şi edificării păcii, păstrării ordinii constituţionale, atunci când celelalte măsuri luate au fost incapabile să determine îmbunătăţirea situaţiei sau încetarea ostilităţilor. Astfel, prezenţa forţelor este necesară pentru respectarea înţelegerilor postconflict sau pentru prevenirea degenerării crizei în război.

La baza operaţiilor de stabilitate şi sprijin stau o serie de principii: de bază, operaţionale şi cele care condiţionează relaţiile de cooperare. Astfel, principiile de bază sunt: legitimitatea, sprijinul activ şi continuu acordat de către Consiliul de Securitate, angajarea deplină a ţărilor furnizoare de contingente militare, elaborarea unui mandat clar şi tangibil, imparţialitatea şi obiectivitatea, precum şi neutralizarea forţei.

Principiile operaţionale de angajare a forţelor multinaţionale sunt în esenţă următoarele: unitatea de comandă, unitatea de efort, libertatea de mişcare, continuitatea comenzii, structura de comandă clară şi bine definită, integritatea comenzii, descentralizarea, securitatea şi flexibilitatea.

În ceea ce priveşte principiile cooperării, acestea trebuie să ghideze fiecare participant în parte şi neîngrădit, bazate pe încredere şi respect între participanţii în Alianţă sau Coaliţie. Acestea ar fi: cunoaşterea partenerilor, perseverenţa, promovarea consensului şi a cooperării, credibilitatea şi transparenţa operaţiilor.

Tipologia operaţiilor de stabilitate este diversă. Forţele armate pot executa următoarele tipuri de operaţii de stabilitate: controlul armamentelor, combaterea terorismului, sprijinul operaţiilor antidrog, impunerea sancţiunilor, impunerea zonelor de excludere (aeriană, maritimă sau terestră), asistenţa umanitară, asistenţa acordată altor naţiuni, operaţiile de evacuare a necombatanţilor, sprijinul militar acordat autorităţilor civile, operaţiile de pace, operaţiile de recuperare (căutare, salvare, evacuare), demonstraţiile de forţă, protecţia navigaţiei, loviturile cu caracter limitat şi raidurile[3]. Aceste operaţii trebuie privite ca acţiuni de răspuns, fiind generate de apariţia unor crize/ameninţări; ele sunt, de regulă, nonliniare şi izolate şi se desfăşoară după principii specifice, cu respectarea, în funcţie de situaţie, a principiilor caracteristice luptei armate.

Controlul armamentelor constă în pregătirea unităţilor din forţele terestre pentru primirea inspecţiilor din partea partenerilor străini, escortarea echipelor de inspecţie care îşi desfăşoară activitatea în ţară, participarea cu personal specializat în echipele de inspecţie în statele partenere.

Combaterea terorismului cuprinde atât operaţii de reducere a vulnerabilităţii faţă de actele de terorism (antiterorism), cât şi acţiuni ofensive întreprinse pentru a interzice astfel de acţiuni (contraterorismul).

Sprijinul operaţiilor antidrog pe teritoriul naţional, ca operaţie de sprijin sau în afara acestuia, ca operaţie de stabilitate, constă în susţinerea unităţilor specializate pentru interzicerea producerii, transportului şi distribuţiei drogurilor.

Impunerea de sancţiuni se realizează, de regulă, prin combinarea operaţiilor terestre cu cele aeriene şi navale; planificarea şi modul de acţiune al forţelor angajate se execută în strictă conformitate cu mandatul stabilit de organismele internaţionale şi regulile de angajare specifice.

Asistenţa umanitară se execută în conjuncţie cu alte operaţii şi exerciţii militare şi constă în: îngrijire medicală şi veterinară pentru zonele rurale, construirea unor căi simple de transport de suprafaţă, amenajarea de surse de apă şi sisteme de salubrizare, realizarea sau repararea unor utilităţi publice, activităţi de deminare, precum şi asistenţă tehnică şi instruire de specialitate.

Asistenţa acordată altor naţiuni se execută pe teritoriul altui stat, la cererea expresă a acestuia şi pe baza acordurilor bilaterale existente, pentru promovarea securităţii şi stabilităţii în regiune, conform mandatului încredinţat, regulilor de angajare şi actelor normative naţionale.

Evacuarea necombatanţilor constituie preludiul unor acţiuni de luptă, ca parte integrantă a unei acţiuni cu scop de ameninţare sau a unei operaţii de pace; poate avea loc în medii permisive, nesigure sau ostile.

Operaţiile de pace constau în prevenirea conflictului, realizarea păcii, construcţia păcii, menţinerea şi impunerea păcii. Misiunea principală este de a descuraja declanşarea sau continuarea unor conflicte militare, participând, de regulă, în cadrul unei forţe internaţionale abilitate (alianţe).

Demonstraţia de forţă se execută pentru a face dovada hotărârii forţelor multinaţionale de a detensiona o situaţie care poate fi contrară intereselor naţionale vitale sau Coaliţiei. Operaţiile acestor forţe trebuie să confere credibilitate angajamentelor asumate, dar să nu ameninţe direct pe nici una dintre părţi.

Tipologia operaţiilor de sprijin cuprinde: operaţii de sprijin intern (OSI) – pe teritoriul naţional – şi asistenţă umanitară externă (AUE) – în afara acestuia[4].

În cadrul OSI, forţele participante pot executa operaţii de salvare în caz de calamităţi naturale şi dezastre, sprijinul managementului consecinţelor accidentelor nucleare, biologice, chimice, radiologice şi a exploziilor de mare putere (NBCRE), sprijinul impunerii legii civile, precum şi asistenţa comunităţii. OSI presupun o coordonare de amploare şi necesită stabilirea legăturii cu instituţiile administraţiei centrale şi locale, iar concepţia pentru coordonarea acţiunilor acestor instituţii este stabilită prin planul naţional de măsuri pentru intervenţie la dezastre.

În cadrul AUE, forţele participante pot executa operaţii de salvare, însă pot participa şi la sprijinul managementului consecinţelor accidentelor NBCRE, precum şi la asistenţa comunităţii. AUE este limitată ca scop şi durată, fiind focalizată pe ajutorul prompt pentru rezolvarea unei crize nemijlocite. Activităţile pe termen lung destinate sprijinului revenirii complete şi întoarcerii la condiţiile dinaintea catastrofei (dezastrului) constituie, de regulă, o parte a planului de acţiune (angajare) a comandantului teatrului. În acest caz, operaţia AUE face tranziţia spre o operaţie de stabilitate.

Având în vedere că operaţiile de stabilitate şi sprijin se desfăşoară de regulă în cooperare cu organizaţiile internaţionale, cu organizaţiile nonguvernamentale şi organizaţiile particulare de voluntari, relaţiile de comandă vor prezenta anumite particularităţi, structura de comandă trebuind să asigure integrarea în modul cel mai eficient a posibilităţilor categoriilor de forţe armate. Comanda operaţiilor poate fi definită ca fiind procesul militar prin care comandantul îşi impune voinţa şi intenţiile sale pentru îndeplinirea misiunii. Controlul operaţiilor poate fi definit ca fiind procesul prin care comandantul, asistat de statul său major, organizează, conduce şi coordonează activităţile forţelor alocate. Aceste două componente, comanda şi controlul, formează conceptul C2[5] necesar planificării, coordonării şi conducerii operaţiilor.

Tipuri de operaţii militare de stabilitate
şi determinările dintre acestea

Compania/plutonul de infanterie execută operaţii de stabilitate şi sprijin pe baza planurilor de operaţii elaborate de eşalonul superior şi a mandatului încredinţat, de regulă, în cadrul batalionului de infanterie naţional sau ca parte a altor grupări de forţe cu componentă multinaţională[7].

Principalele sarcini ale companiei/plutonului în cadrul operaţiilor de stabilitate şi sprijin sunt: postul de observare, punctul de control, patrula şi escorta.

Postul de observare este un amplasament permanent, unde militarii pot îndeplini următoarele sarcini: marcarea prezenţei forţei de responsabilitate, supravegherea acţiunilor în teren, în lungul comunicaţiilor şi zonelor locuite, verificarea şi inspectarea întregului trafic de persoane şi vehicule din zonă, prevenirea introducerii de armament şi materiale interzise în zonă, urmărirea traficului special, cooperarea cu alte posturi de observare, blocarea comunicaţiilor etc.

Punctul de control este încadrat cu personal care execută controlul deplasărilor prin verificarea autovehiculelor sau pedeştrilor, în scopul aplicării măsurilor de control. Sarcinile militarilor din punctele de control temporare sau mobile pot fi: evidenţierea prezenţei forţelor internaţionale, supravegherea activităţilor din teren, controlul asupra circulaţiei, prevenirea şi interzicerea contrabandei cu materiale interzise, precum şi crearea sentimentului de securitate populaţiei civile.

Foarte des întrebuinţate în operaţiile de stabilitate şi sprijin sunt sarcinile de patrulare. Acestea au drept scop: supravegherea zonelor neacoperite de punctele de observare sau punctele de control, investigarea diferitelor incidente, demonstrarea prezenţei forţelor internaţionale tuturor părţilor aflate în conflict, culegerea de informaţii, interpunerea sau intervenţia pe timpul apariţiei conflictelor, oprirea sau reducerea tentativelor de infiltrare în zonele în care s-a reuşit stabilizarea situaţiei, evitarea dislocării forţei şi asigurarea pentru forţele internaţionale a unei anumite libertăţi de mişcare.

O altă sarcină este escorta, prin care o subunitate a unei forţe internaţionale este destinată pentru însoţirea şi apărarea altor forţe sau convoaie. Escortarea convoiului este o acţiune desfăşurată pentru apărarea şi paza acestuia împotriva dezorganizării, distrugerii sau capturării.

În cadrul operaţiunilor de stabilitate şi sprijin, compania/plutonul poate îndeplini şi sarcina de "cordon şi scotocire". Aceasta este o tehnică care urmăreşte în principal cercetarea unei zone pentru capturarea/nimicirea unor elemente ostile. Dispozitivul de luptă pe care îl poate adopta compania/plutonul pentru sarcină poate fi format din cordon exterior, cordon interior şi grupul pentru scotocire. Din punct de vedere acţional, elementul cordonului exterior este element de siguranţă cu sarcina de a bloca, a asigura şi a reţine elementele ostile. Cordonul interior poate fi organizat atât ca element în cadrul grupului de scotocire, cât şi ca element separat şi protejează elementul de scotocire împotriva focului direct, grenadelor, explozivilor sau manifestaţiilor civile. Elementul de scotocire reprezintă efortul principal cu misiunea de a cerceta, identifica şi reţine elementele suspecte din aria de responsabilitate.

Ca o idee generală, acţiunile subunităţilor în operaţiile de stabilitate şi sprijin se vor desfăşura într-un mediu dificil, des schimbător, guvernat de reguli nespecifice acţiunilor militare clasice, convenţionale. De aceea, este greu de găsit un model universal valabil pentru întrebuinţarea subunităţilor în astfel de acţiuni. Comandanţii şi subunităţile acestora trebuie să se adapteze uşor deselor schimbări de situaţii şi să fie în măsură să facă faţă noilor provocări ce pot apărea pe timpul desfăşurării operaţiilor de stabilitate şi sprijin.

Note:

1. *** Strategia Militară a României, Editura Militară, Bucureşti, 2001.
2. *** Strategia de securitate naţională a României, Bucureşti, 2006.
3. Gl.lt. Eugen Bădălan, Gl.lt. Valentin Arsenie, Gl.bg. Dumitru Alexiu, Tratat de tactică militară, vol.II, p. 175.
4. F.T.-1 Doctrina operaţiilor forţelor terestre, Bucureşti, 2004, art. 1134.
5. Comandă şi control.
6. Gl.bg. Mihai Chiriţă, Marile unităţi din forţele terestre în operaţiile de stabilitate şi sprijin, a IV-a Conferinţa doctrinară a forţelor terestre, Bucureşti, 2006.
7. *** F.T./I-3 Manualul pentru luptă al companiei de infanterie, Făgăraş, 2006, art. 800.


    


DESCĂRCARE CA FIŞIER PDF FIŞIER TEXT PENTRU IMPRIMANTĂ




Opinii privind modul de acţiune al subunităţilor (pluton, companie) în operaţiile de stabilitate şi sprijin

 

 

 


 
  Webdesign LTC Dragos Anghelache