PUBLICAŢIE EDITATĂ DE STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE

rft
smft
ISSN 1842-3817
Acasa Eveniment Stop-cadru in Fortele Terestre Teatre de operatii Oameni sub arme Alma mater Traditii militare si cultura Tehnica militara si armamente Sport in fortele terestre Galeria foto Mass-media teritoriala Contact RFT Arhiva RFT
ISSN 1842-3817 Biblioteca virtuală Semnal editorial Newsletter

Newsletter

INFANTERIA ROMÂNĂ, 180 DE ANI

Colectiv de autori

Fişier PDF » Infanteria română modernă, 180 de ani
pdf Click pe imagine pentru a descărca fişierul pdf

Lucrarea de faţă nu are pretenţia şi nici nu se doreşte a fi o "Istorie a Infanteriei române", ci un pios omagiu adus memoriei nesfârşitelor jertfe de sânge aduse de infanteriştii români, din trecut şi din prezent, pentru apărarea valorilor naţionale fundamentale ale ţării, pentru creşterea prestigiului Armatei Române în rândul armatelor moderne, prin participarea la misiuni în afara teritoriului statului român. Totodată, lucrarea exprimă recunoştinţa adusă infanteriştilor care şi-au adus contribuţia la modernizarea armei de-a lungul timpului.*

Cartea se adresează unui cerc larg de cititori, militarilor de toate gradele, de toate armele şi specialităţile militare, dar în mod deosebit infanteriştilor.

Afirmaţia lui Nicolae Bălcescu - precursorul gândirii militare româneşti, că "Pedestrimea, această armă a bătăliei era dispreţuită în Europa când românii simţiră importanţa ei şi îşi organizează pedestrimea lor", stă drept argument că, infanteria împreună cu celelalte genuri de arme şi specialităţi militare este legată, indisolubil, de istoria poporului român.

Impresionaţi de rolul precumpănitor al infanteriei pe câmpul de luptă, unii teoreticieni militari au numit-o, nu fără temei, "REGINA BĂTĂLIEI".

Infanteria a străbătut istoria odată cu poporul român, contribuind decisiv la apărarea spaţiului etnic, de care strămoşii noştri s-au simţit indestructibil legaţi, considerându-l un loc sacru, dat lor de Dumnezeu pentru vieţuire.

De-a lungul existenţei Armatei Române, infanteria ocupă locul principal, fiind arma cea mai veche, cea mai numeroasă ca efective, cu cea mai mare contribuţie şi cu cele mai grele jertfe de sânge în lupta pentru apărarea gliei strămoşeşti, pentru libertatea, independenţa şi unitatea naţională a poporului român.

Un moment de referinţă în devenirea istorică a armei l-a reprezentat Tratatul de la Adrianopol încheiat la 2 septembrie 1829 în urma războiului ruso-turc, când Ţările Române au primit dreptul de a avea şi organiza un număr de gărzi înarmate permanent, ceea ce însemna de fapt armata permanentă.

Astfel, la 30 aprilie 1830 s-au pus bazele constituirii Infanteriei Române Moderne, ca armă de sine-stătătoare prin hotărârea "formăruirii în Valahia a şase batalioane pedestrime şi şase escadroane călărime a străjii pământeneşti"1, din care s-au înfiinţat trei Regimente Mixte la Bucureşti, Ploieşti şi Craiova. În acelaşi timp, în Moldova, la Iaşi, s-a constituit un batalion de pedestrime şi un escadron de călărime care au format, mai târziu, Regimentul Mixt.

Infanteria s-a bucurat permanent de un imens şi binemeritat prestigiu, câştigat printr-o istorie glorioasă prin participarea la toate marile bătălii din istoria poporului român. Patriotismul infanteriştilor a fost confirmat pe deplin de jertfele de sânge care au asigurat apărarea leagănului strămoşesc.

Arma Infanterie, armă cu tradiţii la români, este cea din care s-au constituit specialităţile militare vânători de munte, paraşutişti, cercetare şi, mai nou, poliţia militară, este o contribuţie decisivă la dezvoltarea ideii şi conceptului de "Armată Terestră", ca parte integrantă şi majoritară a Armatei României.

Având în vedere noile realităţi ale câmpului de luptă modern, infanteria română parcurge un complex proces de transformare. Acest proces vizează toate palierele: resurse umane, concepţie de instrucţie, dotare şi înzestrare cu sisteme de luptă, în concordanţă cu nevoile actuale ale luptătorului şi cu cerinţele de capabilităţi ale structurilor militare de infanterie.

Gradul de implicare a infanteriştilor în ansamblul actualelor acţiuni ale Forţelor Terestre Române, pentru participarea la îndeplinirea angajamentelor asumate de România este decisiv prin locul, rolul şi misiunile încredinţate în raport cu principalii factori de risc la adresa Alianţei Nord-Atlantice şi, implicit, la adresa securităţii României.

Astăzi, Infanteria reprezintă componenta principală a Forţelor Terestre şi are misiunea de a executa operaţii decisive, independent sau în cooperare cu celelalte arme, în orice zonă şi pe orice direcţie.

În prezent, această armă este organizată şi pregătită astfel încât să constituie o forţă credibilă şi descurajantă, capabilă să îndeplinească cu succes misiunile încredinţate. Chiar dacă astăzi coordonatele războiului modern ultradigitizat s-au schimbat, Infanteria rămâne armă de bază în ceea ce priveşte controlul şi cucerirea spaţiului de luptă integrat, contribuind decisiv la obţinerea victoriei.

Prestigiul infanteriştilor români care au luptat şi luptă departe de casă, în teatrele de operaţii din Africa, Balcani, Irak şi Afganistan, cu demnitate, dăruire şi profesionalism, împreună cu luptători din armate cu tradiţii în operaţiile de stabilitate şi de sprijin a crescut şi mai mult, acest fapt fiind recunoscut la nivelul NATO şi al coaliţiilor.

Sacrificiile şi memoria infanteriştilor "eroi" din cele mai vechi timpuri şi până în prezent, care şi-au dat viaţa pentru apărarea fiinţei neamului românesc şi pentru afirmarea intereselor sale naţionale ne impun respect, recunoştinţă veşnică şi, în acelaşi timp, datoria de a-i evoca permanent, cu orice prilej, în momentele solemne desfăşurate cu ocazia aniversărilor zilei armei sau a altor evenimente importante.

 

NOTE
pxv

* Textul de mai jos reprezintă prefaţa volumului, scrisă de general-locotenent dr. Dan GHICA-RADU. susÎNAPOI

1Prin Tratatul de la Adrianopol, încheiat între Rusia şi Turcia, la 2 septembrie 1829, s-au acordat unele drepturi popoarelor balcanice, în detrimentul Turciei. Într-un articol special al Tratatului se stipula dreptul Principatelor Române de a-şi înfiinţa propriile armate. Administraţia Principatelor Române a fost încredinţată generalului Pavel Kisellef, în timpul căruia au fost elaborate Regulamentele Organice, puse în aplicare în 1831 în Muntenia şi în 1832 în Moldova (Ştefan Pascu, Liviu Maior, op cit.; mr. I Popovici, Organizarea Armatei Române, Roman, 1910; George Lahovari, Hîrtii vechi, Bucureşti, 1903).susÎNAPOI

sus

URMARESTE-NE ŞI COMENTEAZĂ
Follow Me on Pinterest

 

pxtr pxtr

Webdesign: Dragoş ANGHELACHE