PUBLICAŢIE EDITATĂ DE STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE

rft
smft
ISSN 1842-3817
Acasa Eveniment Stop-cadru in Fortele Terestre Teatre de operatii Oameni sub arme Alma mater Traditii militare si cultura Tehnica militara si armamente Sport in fortele terestre Galeria foto Mass-media teritoriala Contact RFT Arhiva RFT
Revista forţelor terestre Biblioteca virtuală Semnal editorial Newsletter

BIBLIOTECA VIRTUALĂ

REVISTA ARMEI GENIU NR. 22/ 2013

Fişier PDF » Revista armei geniu nr. 22/2013
pdf Click pe imagine pentru a descărca fişierul pdf

 

INSPECTORUL PENTRU ARMA GENIU

Colonel Dan MARIN

Ca urmare a complexităţii misiunilor sprijinului de geniu, a amplorii crescânde a construcţiilor militare, dar şi a lucrărilor executate de către structurile de geniu în folosul economiei ţării, încă din 1866, Ministrul de Război a hotărât înfiinţarea unei Direcţiuni a Geniului (numită ulterior Direcţia IV Geniu).

Ulterior, în 1879, a fost creată funcţia de Inspector al Geniului, iar cel dintâi inspector al armei a fost colonelul Anton Berindei, numit la data de 01 aprilie 1879.

În perioada 1881-1882, funcţia a purtat denumirea de Şef al Trupelor de Geniu şi a fost ocupată de colonel Constantin Poenaru.

La 12 februarie 1891, a luat fiinţă Comitetul Consultativ al Geniului, organ de conducere colectiv al armatei, din care făceau parte inspectorul geniului ca preşedinte, comandanţii regimentelor de geniu, directorul geniului şi şeful serviciului său tehnic din minister, ca membri şi un secretar.

În anul 1894, generalul Ion Argetoianu este numit Inspector General al Geniului, iar din 1912, prin noua lege de organizare a Ministerului de Război, este înfiinţată Direcţia Geniului, organul aflat în subordinea nemijlocită a Inspectorului General al Geniului, care purta şi denumirea de Director Superior al Geniului.

Din 1917, odată cu reorganizarea armei geniu, în cadrul Marelui Cartier General este înfiinţat Comandamentul Trupelor de Geniu şi Serviciul Fortificaţiilor care, în scurt timp este redenumit, devenind Inspectoratul General al Geniului, fiind condus de generalul de divizie Ion Rascu.

Ulterior, această structură poartă şi alte denumiri, cum ar fi Inspectoratul Tehnic al Geniului, din nou Inspectoratul General al Geniului, Comandamentul Geniului din anul 1949, iar din 1951, Comandamentul Trupelor de Geniu, condus de Şeful Trupelor de Geniu.

La comanda structurii de conducere a geniului s-au aflat în timp ofiţeri valoroşi ai armatei române:

  • generalul de divizie Ion Ghinescu (1921-1923), generalul de divizie Mihail Ignat (1931-1937), generalul de divizie Ştefan Cătoiu (1937), generalul de brigadă Grigore Ionescu (1946), colonelul Vasile Şlicariu (1951-1973), generalul Emil Andriescu (1973-1980), generalul Corneliu Valter (1980-1981), generalul-locotenent dr.ing. Constantin Antoniu (1981-1987), colonelul Gheorghe Popescu (1987-1991), generalul-maior Victor Pariş (1991-1993).

După decembrie 1989, restrângerea activităţii trupelor de geniu în economia naţională şi, implicit, scăderea numărului structurilor de armă, a determinat reconsiderarea rolului Inspectoratului/ Comandamentului de armă şi, într-un interval relativ scurt de timp, între 1993 şi 2004, de la funcţia de inspector al Geniului din Statul Major General, ocupată de generalul-maior Constantin Stănciugelu (1993-1996), s-a trecut la cea de Şef al Geniului la Statul Major al Trupelor de Uscat, sub conducerea colonelului Mircea Sclipcea şi Şef Geniu la Statul Major General, colonel Constantin Teodorescu (1996-2000). Ulterior, a funcţionat numai o secţie geniu la Statul Major al Forţelor Terestre condusă de colonelul Marian Gargaz (2000-2002), colonelul Ion Prodan (2002-2003) şi locotenentul-colonel Anghel Gheorghe (2003-2004).

După 2004, funcţia a fost transferată la instituţia de învăţământ a armei, comandanţii Şcolii de Aplicaţie pentru Geniu devenind şi inspectori pentru geniu: colonel dr. Mircea Vladu (2004-2006), colonel Paul Piersecă (2006-2007- împuternicit) şi colonel Fănel Popoiu (2007-2008).

Concomitent, au fost restrânse competenţele inspectorului în armă şi a fost desfiinţată funcţia de şef al geniului în cadrul comandamentelor marilor unităţi tactice şi operative.

După reorganizarea învăţământului militar din 2008, a fost redenumită instituţia de învăţământ a armei (Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN) şi a fost desfiinţată funcţia de inspector pentru geniu.

O analiză succintă a modului de organizare şi funcţionare a instituţiei inspectorului pentru arma geniu de-a lungul timpului, evidenţiază câteva concluzii:

  • continuitatea în timp a acestei instituţii, care se confundă cu o parte însemnată a istoriei armei geniu;
  • funcţionarea, aproape 130 de ani în armata română, a unei structuri de conducere complexe, cu atribuţii în organizarea şi conducerea tehnico-tactică, în asigurarea materială a armei, în clarificarea aspectelor conceptuale şi executarea studiilor şi experimentărilor în domeniu;
  • atribuirea unui nivel al funcţiei corespunzător responsabilităţilor, precum şi autorităţii formale inspectorului în armă, pentru a putea îndeplini misiunile specifice;
  • poziţionarea funcţiei de inspector la nivelul structurilor centrale de conducere a armatei sau în cadrul instituţiei de învăţământ a armei;
  • scăderea, în mod nejustificat, a importanţei acestei instituţii după 1989 şi, ulterior, desfiinţarea ei după 2008.

Toate acestea, la care se adaugă dispariţia structurilor şefului geniului din comandamentele marilor unităţi tactice şi de la nivelul operativ şi strategic, diminuarea şi, ulterior, dispariţia structurilor didactice pentru arma geniu din cadrul Universităţii Naţionale de Apărare, au condus la apariţia unor dificultăţi majore în organizarea şi conducerea sprijinului de geniu în operaţie, dar şi pentru aprofundarea problematicii specifice pe timpul studiilor universitare şi postuniversitare în domeniul militar.

Sesizând aceste probleme, care în cea mai mare parte sunt întâlnite şi în cazul altor arme şi specialităţi militare, şeful Statului Major al Forţelor Terestre a emis ordinul SMFT 21 din 04.10.2012 privind instituţia inspectorului în forţele terestre, prin care se urmăreşte revitalizarea acesteia.

Potrivit acestui ordin, domeniile generale de responsabilitate ale inspectorului sunt următoarele:

  • dezvoltarea/ modernizarea armei;

  • actele normative specifice şi manualele militare;

  • instrucţia şi învăţământul;

  • înzestrarea cu noi tipuri de armament, echipamente şi materiale specifice;

  • cercetarea aplicativă în armă

  • promovarea imaginii forţelor terestre;

  • relaţii internaţionale specifice armei.

Pentru aprofundarea şi rezolvarea problemelor specifice acestor domenii, şeful SMFT a stabilit prin acest ordin, ca inspector pentru arma geniu, pe comandantul Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN „Panait Donici”, care are responsabilitatea pentru elaborare a două documente deosebit de importante pentru actuala etapă de evoluţie a armei geniu: „Concepţia de dezvoltare a armei” şi „Programul de dezvoltare/ modernizare a armei  pe termen mediu şi lung”.

Pentru rezolvarea acestor sarcini, inspectorul pentru arma geniu este sprijinit de un grup consultativ constituit din câte un ofiţer de geniu de la fiecare divizie de infanterie, un ofiţer de la Brigada 10 Geniu şi şeful biroului geniu din Statul Major al Forţelor Terestre.

Totodată, în organica centrului funcţionează Secţia Cercetare Dezvoltare şi Reglementări în Armă, structura principală de execuţie aflată la dispoziţia inspectorului de armă pentru îndeplinirea sarcinilor.

O scurtă analiză a situaţiei actuale din arma geniu şi a domeniilor din responsabilitatea inspectorului de armă poate evidenţia câteva concluzii şi direcţii de acţiune pentru a asigura modernizarea şi dezvoltarea armei în acord cu cerinţele actuale rezultate din cerinţele de interoperabilitate asumate în calitate de ţară membră NATO, dar şi cu nevoile proprii ale armatei române.

Poziţionarea instituţiei inspectorului în armă la nivelul centrului de instruire prezintă avantajul posibilităţii de a lucra nemijlocit cu structura de execuţie, respectiv Secţia Cercetare Dezvoltare şi Reglementări în Armă, de a beneficia de experienţa personalului didactic care încadrează structura de instrucţie şi educaţie şi de a perfecţiona modalităţile de colaborare cu structurile beneficiare ale absolvenţilor, în sensul proiectării şi perfecţionării modelului absolventului fiecărui tip de curs.

Toate acestea asigură îndeplinirea responsabilităţilor din domeniul instrucţiei, învăţământului, elaborării actelor normative specifice şi manualelor militare, standardizării, cercetării aplicative în armă şi promovării imaginii forţelor terestre şi, implicit, a structurilor de armă.

Experienţa ultimilor ani de când centrele de instruire funcţionează în această organizare, a scos în evidenţă necesitatea ridicării nivelului funcţiilor din cadrul Secţiei Cercetare Dezvoltare şi Reglementări în Armă, pentru a putea încadra ofiţeri cu experienţă, în măsură să contribuie, prin rezultatele muncii lor, la dezvoltarea şi modernizarea armei.

Pentru a putea participa eficient la elaborarea şi revizuirea documentelor cu cerinţele operaţionale, a documentelor cu nevoile misiunii şi a specificaţiilor tehnice pe baza standardelor militare tehnice acceptate şi, implicit, pentru a îndeplini responsabilităţile pe linia înzestrării cu noi tipuri de armament, echipamente şi materiale specifice, se impune ca o parte a funcţiilor din cadrul Secţiei Cercetare Dezvoltare şi Reglementări în Armă să fie încadrate cu ingineri absolvenţi ai Academiei Tehnice Militare sau a unor instituţii de învăţământ superior civile de profil.

De asemenea, grupul consultativ al inspectorului de armă trebuie să funcţioneze permanent şi să se întrunească după un program stabilit de către acesta.

Inspectorul de armă, în calitate de responsabil de domeniu pe linia standardizării, răspunde şi de coordonarea activităţii de reprezentare a delegaţiilor naţionale la grupurile de lucru NATO, astfel încât să realizeze o corelaţie între standardele NATO acceptate şi implementate, ţintele de capabilităţi asumate în cadrul alianţei şi celelalte obiective prevăzute în „Concepţia de dezvoltare a armei” şi „Programul de dezvoltare/ modernizare a armei pe termen mediu şi lung”.

Totodată, instituţia inspectorului de armă, în această variantă, are posibilitatea de a colabora cu centrele de excelenţă NATO din domeniul armei, cu alte structuri de învăţământ militar din ţară şi din străinătate şi de a participa la exerciţiile multinaţionale organizate cu participarea unor structuri de geniu, asigurând astfel dezvoltarea relaţiilor internaţionale specifice armei.

Dar pentru ca toate aceste avantaje să aibă vizibilitate în cadrul armatei, se impune ca instituţia inspectorului în armă să deţină un nivel al funcţiei şi gradului corespunzător, pentru a avea şi autoritatea formală necesară coordonării unor domenii atât de complexe.

În acest moment, pentru asigurarea modernizării armei geniu, ţinând cont de situaţia actuală a structurilor de conducere şi de execuţie ale armei, este necesar să se pună în acord conţinutul „Concepţiei de dezvoltare a armei” şi a „Programului de dezvoltare/ modernizare a armei geniu pe termen mediu şi lung” cu „Programul de restabilire a capacităţii de luptă a Armatei Române” şi să se acţioneze, în principal, pe următoarele direcţii:

a) pe linia achiziţiilor de tehnică şi echipamente specifice :

  • să se achiziţioneze cu prioritate tehnica şi echipamentele din dotarea structurilor de geniu prevăzute în cadrul obligaţiilor şi angajamentelor asumate de România în cadrul organismelor internaţionale;

  • să se modifice documentele cu cerinţele operaţionale pentru tehnica prevăzută în programele de achiziţii deja aprobate şi să se întocmească urgent aceste documente pentru noi programe de achiziţii, având în vedere capabilităţile asumate faţă de aliaţi în acest domeniu şi nevoile proprii pentru îndeplinirea misiunilor sprijinului de geniu;

  • să se revizuiască programele aprobate pentru achiziţia de tehnică, în sensul reducerii numărului unor echipamente (exemplu: maşinile de deminat şi lansatoarele de mine) şi să se iniţieze noi programe, în concordanţă cu nevoile actuale pe linia misiunilor specifice;

  • să se acceseze orice program iniţiat de aliaţi pentru a putea obţine, gratuit sau cu costuri reduse, tehnică de ultimă generaţie pentru dezvoltarea unor concepte noi în cadrul armei, la care România s-a angajat să participe, cum ar fi ,,route clearance” (curăţirea drumurilor), economisind în acest fel fonduri cu care se pot achiziţiona alte echipamente necesare (exemplu: autospecialele Hasky, Buffalo);

b) privind reorganizarea structurală:

  • batalionul de geniu din cadrul diviziei de infanterie să poată îndeplini întreaga gamă de misiuni de sprijin de geniu din fâşia diviziei pe teritoriul naţional, mai puţin misiunile de treceri pe poduri fixe şi plutitoare care revin brigăzii de geniu;

c) privind instrucţia, pregătirea instituţionalizată (învăţământul în armă) şi cadrul conceptual al armei:

  • să se actualizeze programele de instrucţie pentru misiuni, ţinând cont de experienţa acumulată de la momentul începerii utilizării acestora de către structurile de armă;
  • să se întocmească programe de instrucţie pentru misiuni, imediat după intrarea în înzestrare a unor echipamente noi, pentru structurile de armă respective;
  • să se reorganizeze instituţia de învăţământ a armei sub denumirea „Şcoala de aplicaţie pentru geniu”, care să funcţioneze pe baza unui sistem de management al calităţii şi să fie certificată în acest sens, conform reglementărilor în domeniu în vigoare;
  • să se execute exerciţii în comun de către structurile luptătoare cu cele de geniu, în principal cu trupe în teren;
  • să se elaboreze instrucţiuni de utilizare a noilor echipamente intrate în înzestrare, iar în cadrul instituţiei de învăţământ a armei, să se proiecteze cursuri de calificare pe aceste echipamente;
  • „Concepţia de dezvoltare a armei” şi „Programul de dezvoltare/ modernizare a armei geniu pe termen mediu şi lung” să cuprindă referiri la asigurarea sprijinului de geniu la toate categoriile de forţe ale armatei;
  • să se clarifice conceptual deosebirile dintre sprijinul de geniu în general şi sprijinul de geniu pentru structurile de logistică;
  • să se aprofundeze şi să se clarifice problematica referitoare la executarea unor misiuni ale sprijinului de geniu (exemplu: executarea tranşeelor, amenajarea punctelor de comandă, acţiunea detaşamentelor cu destinaţie specială) şi la necesitatea reînfiinţării structurii specializate de geniu (compartimentului şefului geniului), în acord cu necesităţile planificării şi coordonării misiunilor specifice şi a standardelor NATO acceptate şi implementate referitoare la acest aspect.

Toate aceste direcţii de acţiune, împreună cu propunerile structurilor de geniu rezultate în urma vizitelor de documentare ale inspectorului de armă sau a valorificării informaţiilor primite de la unităţile de armă, vor asigura cu certitudine întocmirea unor documente programatice valoroase şi, implicit, modernizarea şi dezvoltarea armei conform cerinţelor actuale.

 

Bibliografie:

  • Col. C.N. Hârjeu, Istoria armei geniului, Bucureşti,1902;
  • Col.(r) Petre Zaharia şi colectiv, Istoria armei geniu din armata română, vol.I, Ed. Militară, Bucureşti,1994;
  • Col.(r) Petre Zaharia şi colectiv, Istoria armei geniu din armata română, vol.II, Ed. Militară, Bucureşti,1995;
  • Col.(r) Marian Gargaz şi colectiv, Arma geniu din Armata României - 150 de ani de jertfe şi glorie.

 

 

sus

URMARESTE-NE ŞI COMENTEAZĂ
Follow Me on Pinterest

Webdesign: Dragoş ANGHELACHE


 

pxtr
pxv

blank

SUMARUL EDIŢIEI

 • Inspectorul pentru arma geniu
 • Tendinţe ale dezvoltării armei geniu la nivelul NATO
 • Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN "PANAIT DONICI"- instituţie autorizată de formare profesională a cadrelor tehnice cu atribuţii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor
 • Interoperabilitatea - între concept şi realizare
 • Ierarhizarea manualelor de geniu şi EOD
 • Necesitatea instruirii forţelor privind pericolele generate de muniţiile neexplodate
 • Rolul subofiţerilor în transformarea şi modernizarea forţelor terestre
 • Batalionul 53 Geniu "SCORILO" - 105 ani de tradiţii
 • Exerciţiul multinaţional "IEL MILU 2012"
 • Scurt, dar cuprinzător. Un curs de excelenţă
 • Geniştii buzoieni, mereu eficienţi
 • Pontonierii - reprezentanţi ai armatei României în NATO
 • Batalionul 52 Geniu "TISA" - un ambasador al armei geniu
 • E.O.D. - Excelenţă, Organizare, Disciplină. Trăsăturile celui mai tânăr vlăstar al Brigăzii 10 Geniu "DUNĂREA DE JOS"
 • Logistica Brigăzii 10 Geniu "DUNĂREA DE JOS" - o provocare continuă
 • Încă o dată la înălţime!
 • Heraldica geniului în armata României
 • Muzeul tehnicii de geniu de la Râmnicu Vâlcea
 • "Hesco concertainers" – o soluţie viabilă în executarea lucrărilor de protecţie a forţei
 • Elemente de tehnica creşterii, îngrijirii şi predresajului tineretului canin
 • Tehnica de geniu - între reabilitare şi modernizare
 • O tânără de geniu pe podiumul mondial
 • Ziua Porţilor Deschise la Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN
 • Personalităţi contemporane ale armei geniu. Generalul de brigadă Nicolae Mazilu