PUBLICAŢIE EDITATĂ DE STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE

rft
smft
ISSN 1842-3817
Acasa Eveniment Stop-cadru in Fortele Terestre Teatre de operatii Oameni sub arme Alma mater Traditii militare si cultura Tehnica militara si armamente Sport in fortele terestre Galeria foto Mass-media teritoriala Contact RFT Arhiva RFT
Revista forţelor terestre Biblioteca virtuală Semnal editorial Newsletter

BIBLIOTECA VIRTUALĂ

REVISTA ARMEI GENIU NR. 23/2014

Fişier PDF » Revista armei geniu
pdf Click pe imagine pentru a descărca fişierul pdf

COMPONENTA DE GENIU A ARMATEI ROMÂNEIEI. TENDINŢE ŞI NECESITĂŢI DE EVOLUŢIE

Colonel Dan MARIN

 

La sfârşitul războiului rece, arma geniu avea o pondere importantă în armata română, ca urmare a implicării masive a acesteia în executarea unor obiective din economia naţională. Structurile de geniu au executat, în perioada regimului comunist, lucrări de amploare pe şantierele ţării, cu efective de militari numeroase şi tehnică adecvată acestor sarcini. Imediat după declanşarea procesului de reorganizare a organismului militar, ulterior căderii comunismului, aceste structuri, utilizate în economie, au fost desfiinţate, dar sarcinile specifice sprijinului de armă în operaţiile militare au fost menţinute şi chiar diversificate, în acord cu transformările produse în societate şi în armată.

În aceste condiţii, a fost necesar un efort continuu de modernizare a componentei de geniu din armata română, atât înainte de aderarea la NATO, cât şi după. Când mă refer la componenta de geniu, am în vedere componenta doctrinară a armei, structurile de geniu, înzestrarea acestora, precum şi instruirea, formarea şi perfecţionarea pregătirii resursei umane necesare.

Efortul geniştilor români în teatrele de operaţii din Bosnia-Herţegovina şi Irak au contribuit la creşterea prestigiului armatei române, la afirmarea ţării noastre pe plan continental, dar şi mondial, ca un actor interesat de menţinerea păcii şi stabilităţii în regiune şi în lume şi ca un furnizor de securitate. Aceste misiuni au reprezentat, totodată, contribuţia armei geniu la aderarea României la alianţa Nord-Atlantică. Participarea unor structuri de geniu la misiuni multinaţionale şi la activităţile organizate în cadrul unor iniţiative regionale, Tisa, Blonde Avalanche şi IEL-MILU, precum şi instruirea unor militari din armă în străinătate, au impulsionat şi influenţat modernizarea etapizată a armei sub toate aspectele.

În plan doctrinar, conceptul de asigurare genistică a fost înlocuit cu sprijinul de geniu, iar misiunile specifice au fost grupate, în funcţie de rolul acestora în operaţie, în patru domenii: asigurarea mobilităţii forţelor proprii, realizarea contramobilităţii adversarului, menţinerea capacităţii operaţionale şi sprijinul de geniu general. De asemenea, în funcţie de locul în zona de operaţii în care se realizează, sprijinul de geniu a fost împărţit în două categorii: sprijin de geniu de luptă şi sprijin de geniu al forţei.

După aderarea la alianţa Nord-Atlantică, interoperabilitatea în acest domeniu s-a realizat prin elaborarea unei noi generaţii de acte normative specifice care asigură implementarea standardelor acceptate ale Alianţei. Periodic, au fost întocmite concepţii şi programe de modernizare a armei care au direcţionat, în măsura asigurării resurselor financiare, dezvoltarea armei. Totodată, ca urmare a diversificării ameninţărilor în confruntările asimetrice care au avut loc în ultimele decenii şi a creşterii ameninţării teroriste, în cadrul armei s-a dezvoltat o specialitate nouă, neutralizarea mecanismelor explozive/Explosive Ordnance Disposal/EOD, cu misiunea de a pune în stare sigură sau, după caz, de a distruge dispozitivele explozive improvizate şi muniţiile neexplodate. În peisajul doctrinar aliat şi, în consecinţă, în cel naţional, au apărut domenii mai noi – cum ar fi lupta împotriva dispozitivelor explozive improvizate/Counter Improvised Explosive Device/C-IED – sau au fost abordate într-o nouă perspectivă domenii preexistente, cum sunt înlăturarea pericolelor explozive de pe căile de comunicaţii/Route Clearance/RC, în vederea asigurării libertăţii de deplasare, inclusiv prin utilizarea câinilor de serviciu pentru descoperirea substanţelor explozive/Explosive Ordnance Dog Detection/EODD. În acelaşi efort de adaptare a cadrului conceptual la nevoile de modernizare a armei, pot fi amintite şi documentele cu nevoile misiunii şi cu cerinţele operaţionale întocmite pentru unele echipamente majore care urmează să fie achiziţionate pentru dotarea structurilor de geniu.

Procesul de revizuire a cadrului normativ este unul continuu, ce are ca obiectiv armonizarea permanentă a acestuia cu prevederile doctrinare ale Alianţei, ale forţelor luptătoare şi de sprijin, cu experienţa acumulată şi mutaţiile survenite în gândirea militară contemporană, precum şi în structura de forţe şi înzestrarea structurilor. Odată cu derularea programelor de înzestrare, cu siguranţă că tehnica nouă va induce modalităţi noi de acţiune la nivel tactic şi noi abordări la nivel operativ, fiind necesară, în consecinţă, elaborarea unei noi generaţii de reglementări în domeniu.

La nivelul Alianţei, în etapa actuală, se manifestă, printre altele, următoarele tendinţe de evoluţie în plan conceptual:

• considerarea sprijinului de geniu ca cerinţă inerentă pentru toate funcţiunile de luptă întrunite, dar şi ca o funcţiune de luptă întrunită în sine;
• reevaluarea rolului sprijinului de geniu la toate nivelurile luptei armate, strategic, operativ şi tactic, având în vedere toate tipurile de operaţii, cu accent pe sprijinul de geniu al forţei;
• implicarea mai profundă a sprijinului de geniu în rezolvarea problemelor de protecţie a mediului pe timpul operaţiilor militare;
• aplicarea principiului organizării temporare pentru misiune (task organization) a capabilităţilor specializate, respectiv constituirea unor detaşamente sau structuri organizate temporar pentru îndeplinirea unor sarcini specifice;
• integrarea acţiunilor contractorilor civili, din domeniul de interes, cu cele ale structurilor de geniu, având în vedere insuficienţa resurselor de geniu ca şi caracteristică permanentă;
• contribuţia sprijinului de geniu la managementul pericolelor dispozitivelor explozive de orice fel.

În ceea ce priveşte structurile de geniu din Armata României, acestea au fost reduse numeric pe măsura reorganizării armatei. Trupele de geniu, existente în anii '90, coordonate de un comandament de armă, au fost înlocuite cu structuri suple, interoperabile şi flexibile din punct de vedere acţional.

Aşa cum arătam anterior, reducerea cantitativă a fost compensată de un aport calitativ în toate dimensiunile componentei de geniu, însă sunt câteva aspecte care trebuie revizuite şi corectate pentru a putea asigura sprijinul de geniu aşteptat în caz de nevoie. În primul rând, trebuie revăzut modul în care sprijinul de geniu este coordonat la nivel strategic, operativ şi tactic. Desfiinţarea structurii specializate de geniu, condusă de şeful geniului din cadrul comandamentelor de la toate nivelurile, generează dificultăţi în planificarea şi executarea sprijinului de geniu şi în consilierea comandanţilor de la toate eşaloanele pe linia acestei arme. Complexitatea sarcinilor sprijinului de geniu, volumul mare de lucrări şi caracterul ingineresc al acestora, necesitatea conlucrării cu contractorii civili pentru realizarea misiunilor specifice în totalitate, în locul şi momentul stabilit, sunt numai câteva argumente pentru reînfiinţarea acestei structuri cu responsabilităţi în toate ariile funcţionale ale sprijinului pe linia acestei arme: informaţii de geniu şi analiza terenului, politici şi planificări de geniu, resurse şi infrastructură de geniu şi operaţii de geniu. În cadrul acestei structuri, este necesar să funcţioneze o componentă EOD, care va coordona efortul pe linia intervenţiilor specifice. Opinez că, EOD fiind o specialitate a armei geniu, conceptul de sprijin specific trebuie eliminat din reglementările actuale, iar problematica specifică acestuia este necesar să fie tratată în cadrul sprijinului de geniu. Consider, de asemenea, oportună dezvoltarea structurilor de mascare, a capabilităţilor C-IED, inclusiv a celor bazate pe utilizarea câinilor de serviciu pentru descoperirea substanţelor explozive şi a materialelor care conţin astfel de substanţe, precum şi a unor structuri de Route Clearance moderne. O prioritate o reprezintă, însă, reînfiinţarea instituţiei inspectorului de armă, care poate asigura armonizarea şi dezvoltarea tuturor dimensiunilor dezvoltării componentei de geniu.

Dotarea structurilor de geniu este o altă dimensiune de analiză care a cunoscut, îndeosebi, modificări sub aspect cantitativ. În perioada în care geniştii erau prezenţi în economia naţională, înzestrarea cu tehnică de construcţii se realiza în mod constant cu cele mai noi produse ale industriei naţionale, iar mentenanţa acestor echipamente nu constituia o problemă. Ulterior, nu s-a mai reuşit decât înlocuirea unor utilaje cu durata de utilizare depăşită şi o uzură avansată iar, pe măsură ce industria naţională care furniza aceste echipamente a dispărut, a devenit din ce în ce mai dificilă menţinerea în stare de funcţionare a tehnicii de geniu. Resursele financiare fiind limitate, programele de înzestrare cu tehnică de geniu nu s-au putut derula aşa cum au fost planificate la puţin timp după aderarea la NATO.

În aceste condiţii, în etapa actuală consider oportun să se revadă documentele cu cerinţele operaţionale şi cele cu nevoile misiunii elaborate pentru achiziţia tehnicii şi echipamentelor prevăzute în programele de înzestrare iniţiate anterior, precum şi priorităţile de înzestrare, având în vedere atât evoluţia sub aspect conceptual a armei, cât şi capabilităţile de geniu asumate pentru apărarea colectivă în cadrul Alianţei, dar şi alte necesităţi de sprijin de geniu specifice pe teritoriul naţional. Utilajele terasiere, utile şi la intervenţiile în situaţii de urgenţă civilă, sunt foarte diversificate pe piaţă şi au cunoscut o evoluţie tehnologică importantă, având dimensiuni reduse şi productivitate mare, fiind totodată, relativ accesibile din punct de vedere al preţului. Ca urmare, consider că achiziţionarea unor astfel de echipamente cât mai curând pentru toate structurile de geniu din armată ar trebui să constituie o prioritate. Intervenţia promptă a structurilor de geniu în sprijinul populaţiei în cazul situaţiilor de urgenţă, la solicitarea autorităţilor locale sau centrale, dincolo de ajutorul propriuzis acordat populaţiei în pericol, contribuie decisiv la întărirea percepţiei utilităţii armatei pentru societate chiar şi pe timp de pace şi, în acelaşi timp, asigură posibilitatea întreţinerii unor elemente de infrastructură a armatei.

Pregătirea resursei umane s-a realizat prin instruire instituţionalizată în cadrul instituţiei de învăţământ a armei şi prin instrucţie în cadrul structurilor de geniu. Ambele categorii de pregătire au cunoscut transformări de esenţă odată cu reorganizarea şi modernizarea armatei, după aderarea la NATO, dar şi în concordanţă cu evoluţia artei şi gândirii militare. În domeniul instrucţiei, "Programul pregătirii de luptă a trupelor de geniu" a fost înlocuit cu programele de instrucţie individuală şi pe misiuni, care răspund exigenţelor actuale în domeniu şi asigură standardizarea pregătirii.

În ceea ce priveşte învăţământul de specialitate în armă, în ultimii 20 de ani au avut loc numeroase transformări, având punctul de pornire în Şcoala de ofiţeri activi pentru geniu, construcţii şi căi ferate din Rm.Vâlcea şi şcoala de subofiţeri din Bucureşti şi terminând cu actualul Centru de instruire pentru geniu, EOD şi apărare CBRN "Panait Donici".

Astăzi, în cadrul Centrului se desfăşoară învăţământ de formare şi perfecţionare continuă în armă pentru militarii de toate gradele până la gradul de maior şi instrucţia individuală de specialitate a militarilor voluntari la intrarea acestora în sistemul militar. Procesul de învăţământ răspunde comenzii sociale, este proiectat pe baza modelului absolventului elaborat de către unităţile beneficiare şi se execută pe baza legislaţiei în domeniu şi a reglementărilor emise de către Ministerul Apărării Naţionale. Centrul a autorizat o parte din programele de studii cu Autoritatea Naţională pentru Calificări, asigurând funcţionarea mecanismelor de realizare a calităţii în educaţie. Totodată, această structură elaborează actele normative şi reglementările specifice, participă la procesul de standardizare şi, implicit, la asigurarea interoperabilităţii în armă şi la elaborarea şi valorificarea lecţiilor învăţate.

În viitor, se impune revederea programelor de instrucţie pentru misiuni în sensul îmbunătăţirii acestora în acord cu noutăţile din armă şi experienţa acumulată în ultimii ani, precum şi uniformizarea modului de pregătire şi desfăşurare a instrucţiei. Activităţile standard de instrucţie şi evaluare trebuie corelate cu condiţiile concrete în care se desfăşoară procesul instructiv, având în vedere experienţa instructorilor, baza materială la dispoziţie, locaţia în care se execută activităţile de pregătire, alţi factori care pot influenţa acest proces.

Pregătirea în comun cu militarii altor naţiuni ale Alianţei s-a transformat dintr-un deziderat într-o realitate. Exerciţiile în comun, cursurile de specializare sau de formare în străinătate la care participă geniştii români, precum şi instruirea lor în ţară de către echipe mobile de instructori ai unor prestigioase instituţii de specialitate ale Alianţei au devenit o practică curentă. Experienţa acumulată de geniştii români în misiunile multinaţionale privind utilizarea unor echipamente de geniu aparţinând altor armate ar putea fi punctul de plecare pentru participarea în viitor a acestora la pregătirea în comun cu alte forţe de geniu aparţinând statelor aliate.

În ceea ce priveşte pregătirea instituţionalizată, se impune perfecţionarea continuă a sistemului de asigurare a calităţii educaţiei în cadrul Centrului, oferta educaţională trebuie adaptată transformărilor produse în armă şi trebuie adresată tuturor componentelor sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, dar şi societăţii civile. Deoarece în privinţa utilizării explozivilor, a dispozitivelor explozive şi muniţiilor de geniu, Centrul este singura instituţie de învăţământ din ţară, este de interes analizarea posibilităţii ca acesta să funcţioneze pe viitor ca autoritate naţională în acest domeniu.

Având în vedere viziunea şi obiectivele Alianţei privind dezvoltarea capabilităţilor de geniu, precum şi unele provocări pe plan naţional, în special privind intervenţia în situaţii de urgenţă civilă, consider necesară reevaluarea importanţei acordate dezvoltării armei geniu, pentru asigurarea capabilităţilor naţionale asumate în perspectiva apărării colective, dar şi a celor de intervenţie în vederea rezolvării unor nevoi naţionale specifice. Eforturile trebuie să vizeze atât evoluţii structurale şi pe linia înzestrării, cât şi funcţionale ca: îmbunătăţirea interoperabilităţii forţelor de geniu, îmbunătăţirea procedurilor de comandă şi control şi a managementului informaţiilor pe linie de armă, etc.

Cu speranţa că am reuşit să aduc în atenţia specialiştilor, dar şi structurilor decidente, câteva dintre direcţiile actuale şi de perspectivă de dezvoltare şi modernizare a armei geniu, în încheiere urez tuturor geniştilor români "La mulţi ani!" cu ocazia împlinirii a 155 de ani de la înfiinţarea armei geniu în Armata României.

 

sus

URMARESTE-NE ŞI COMENTEAZĂ
Follow Me on Pinterest

Webdesign: Dragoş ANGHELACHE


 

pxtr
pxv

blank

SUMARUL EDIŢIEI

 

 

 

• Ordinul şefului Statului Major General privind aniversarea armei geniu, la 155 de ani de la înfiinţarea primului batalion de geniu în Armata României p.3
• Mesajul şefului Statului Major al Forţelor Terestre cu prilejul sărbătoririi Zilei armei geniu p.5

STUDII, ANALIZE, PUNCTE DE VEDERE
• Componenta de geniu a Armatei României. Tendinţe şi necesităţi de evoluţie p.6
• Geniu şi câteva concepte specifice domeniului p.10
• Beneficiile instruirii în comun cu parteneri din armatele altor state p.12
• Contracararea dispozitivelor explozive improvizate p.15
• Asigurarea cu apă a forţelor în operaţii militare p.17
• MILENG COE – un centru de excelenţă p.23
• "Bomba" – ştie engleză? p.27
• Sindromul de privare senzorială al câinilor p.29

ECOURI DIN UNITĂŢILE DE GENIU
• O rampă către împlinirea unui vis – Baza de instruire pentru EOD p.32
• Grupul 3 EOD – Bistriţa, subunitate de elită a Armatei României p.34
• Contribuţia Brigăzii 10 Geniu "Dunărea de Jos" la dezvoltarea iniţiativelor regionale p.38
• Militarii Brigăzii 10 Geniu "Dunărea de Jos" în sprijinul populaţiei afectate de fenomenele meteo extreme p.41
• Folositori în timp de pace, indispensabili (şi) în situaţii de urgenţă! p.44
• Batalionul Nave Treceri Fluviale – binomul forţelor navale şi al forţelor terestre p.46
• Batalionul 3 Geniu "General Constantin Poenaru" – prezenţă activă în arhitectura forţelor terestre p. 49
• Militarii Batalionului 96 Geniu în misiun e la Deveselu p.52
• Omagiu adus trupelor de pontonieri p.56
• Batalionul 110 Sprijin Logistic "Mareşal Constantin Prezan" – eficienţă şi profesionalism p.59
• Panait Donici - ctitorul armei geniu din armata română p.61
• Batalionul 136 Geniu "Apulum" între anii 1937-1961 p.65
• Aspecte ale istoriei timpurii a armei geniu. Geniul roman şi trupele de fabri p.70
• Necesitatea pregătirii într-un cadru organizat a inginerilor militari din domeniile geniu şi construcţii p.77
• Realizările armei geniu – Canalul Dunăre-Marea Neagră p.84

MĂRTURISESC VETERANII...
• Începutul realizării canalului Dunăre-Marea Neagră şi contribuţia militarilor genişti pentru construirea "Complexului Hidroenergetic şi de transport Dunăre-Marea Neagră" p.86
• D.N.7 C Transfăgărăşan p.90
• Din amintirile comandantului unui batalion de drumuri poduri p.94

MISCELLANEA
• Mediul cărturăresc în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714) p.97
• 2014 - Anul Brâncoveanu - 300 de ani de la mazilire p.97
• Ştiaţi că...? p.101