PUBLICAŢIE EDITATĂ DE STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE

rft
smft
ISSN 1842-3817
Acasa Eveniment Stop-cadru in Fortele Terestre Teatre de operatii Oameni sub arme Alma mater Traditii militare si cultura Tehnica militara si armamente Sport in fortele terestre Galeria foto Mass-media teritoriala Contact RFT Arhiva RFT
Revista forţelor terestre Biblioteca virtuală Semnal editorial Newsletter

BIBLIOTECA VIRTUALĂ

"REVISTA INFANTERIEI", nr.1-2/ 2013

Fişier PDF » Revista infanteriei
pdf Click pe imagine pentru a descărca fişierul pdf

O faţă a transformării...

Colonel conf. univ. dr. Stelian PANTAZI

Secolul XXI a adus cu el o adevărata "revoluţie" în domeniul militar. An de an, s-au iniţiat şi s-au derulat procese ample de dezvoltare şi integrare de noi concepte, strategii, doctrine şi capabilităţi, toate având drept scop îmbunătăţirea eficienţei şi a gradului de interoperabilitate al forţelor şi adaptarea la noul context de securitate, aflat şi el, într-o continuă schimbare, care evidenţiază necesitatea de reevaluare a factorului militar ca principală sursă de credibilitate.

Uluitoare este rapiditatea cu care aceste procese se desfăşoară, rapiditate care ne duce cu gândul la o întrecere, la o competiţie, în care timpul şi spaţiul îi împing de la spate pe competitori către final. Ori, conform tuturor teoriilor asupra evoluţiei societăţii omeneşti, societatea care se dezvoltă începând cu primul an al secolului XXI, societatea informaţională, are şi va avea tot mai pregnant o particularitate importantă, aceea că timpul şi spaţiul vor constrânge mai puţin decât în trecut, acestea devenind din ce în ce mai puţin restrictive asupra multor capacităţi şi forme de activitate.

Nu este exclus sa greşesc (ar fi bine sa greşesc), dar toată această goană pentru transformare, privită la nivel micro dar şi global, oferă acea senzaţie de grabă, de fugă. Ca atunci când cineva vrea să lase în urmă trecutul, aleargă cu privirea ţintind doar în faţă, fără să privească în lateral, iar atunci când se uită înapoi, ceea ce vede îl face să alerge şi mai tare...

Transformarea sistemului militar este o realitate de necontestat. Cu toţii ştim că organismul militar reflectă şi serveşte societatea din care provine. Ca urmare, transformarea societăţii româneşti impune o transformare echivalentă a structurii militare, cu o intensitate şi un ritm echivalente cu ale celei dintâi. Este şi motivul pentru care o parte dintre militari consideră că societatea românească nu oferă suficient organismului militar pentru a se deplasa, fără perturbaţii, pe noile coordonate ale evoluţiei sale, către viitor. Aceasta în condiţiile în care aceeaşi societate a stabilit că locul Armatei Române va fi în cadrul NATO, alianţa militară cunoscută pentru profesionalismul său dar şi pentru nivelul de ambiţie. Este foarte greu să constaţi că, după ani de eforturi, restructurări, reorganizări, remodelări, te aşezi la masa partenerilor cu aceeaşi ţinută îngrijită, dar, din păcate demodată.

Mai sunt încă alte câteva motive de frustrare pentru unii militari, dar acestea orbitează în jurul aceluiaşi centru de greutate: lipsa fondurilor. Articolul de faţă nu-şi doreşte să identifice vinovaţi pentru actuala percepţie şi nici să găsească soluţii pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă armata. Doresc să evidenţiez câteva aspecte care, tratate cu atenţie şi răspundere, pot deschide noi orizonturi ale evoluţiei sistemului militar.

Singurul pilon de bază pe care se poate proiecta întreaga arhitectură a Armatei Române, în condiţiile bugetare actuale sau viitoare (evident fluctuante) îl reprezintă instruirea forţelor, cu componentele sale învăţământul militar, instrucţia şi exerciţiile. Evident nu este unicul pilon dar, din punctul meu de vedere este acela care dacă este bine consolidat, asigură stabilitate sistemului şi permite remodelarea acestuia, atunci când condiţiile permit.

Indiscutabil fiecare dintre noi cunoaşte faptul că transformarea armatei vizează două domenii: conceptual şi al capabilităţilor. Ambele domenii se realizează într-o măsură diferită, cu ajutorul unei resurse pe care,din fericire o avem încă şi o putem păstra la actualii parametrii: resursa umană.

Noi nu instruim rachetele, armele, avioanele să lupte, noi instruim oamenii, militarii. Îi învătăm să acţioneze practic, să gândească anticipat, să ofere soluţii concrete în situaţii concrete. Îi învăţam sa planifice în viitor, dar ancoraţi la prezent. Militarii trebuie să-şi emită doctrinele astfel încât să poată fi aplicate în prezent; asta se realizează prin instrucţie. Factorul uman creează şi dezvoltă domeniul conceptual, dar în acelaşi timp este elementul de neînlocuit pentru oricare capabilitate.

Gestionarea resurselor financiare şi direcţionarea acestora prioritar către resursa umană prin pilonul instrucţie va avea eficienţa maximă asupra sistemului militar.

Instituţiile trăiesc şi se manifestă prin oamenii din compunere. Prin toţi la un loc şi prin fiecare, individual.

Învăţământul militar, componentă a instruirii este elementul care, chiar dacă nu vrem să recunoaştem, ne-a adus pe fiecare în postura de astăzi. O postură care s-a mulat pe sistem şi pe care îl susţine.

Respectuos ar fi ca şi noi, acum, sa oferim sistemului militar un învăţământ care să corespundă exigenţelor prezentului. Modalităţile sunt multiple şi, de ce nu, la îndemâna noastră, a militarilor.

În primul rând să-i oferim oamenii cei mai pregătiţi teoretic şi practic. Oameni avem, dar cadrul organizaţional al învăţământului a devenit puţin impropriu.

În al doilea rând, să asigurăm o bază materială corespunzătoare existentului din armata noastră, dublată de sistemele de simulare corespunzătoare, precum şi toate informaţiile privind tendinţele de dezvoltare proprii şi ale aliaţilor.

Nu în ultimul rând, să creăm un ghid al carierei militare în care cursurile de carieră (câte se stabilesc) să fie puncte decisive în viitoarele opţiuni ale militarului. Este demonstrat faptul că practicarea nu poate ţine locul învăţământului. Practicarea cu tot pragmatismul său, asigură pregătirea individului sau a grupului situaţional, strict încadrat într-un mediu şi influenţaţi de acel mediu, e drept la parametrii maximi.

Învăţământul asigură o asimilare armonioasă de cunoştinţe diverse, într-un cadru adecvat.

Învăţământul îi arată individului locul în structură şi în societate, comparativ cu ceilalţi colegi. Aici el învaţă să gândească şi să înţeleagă cum gândesc alţii. Află de unde vin resursele armatei şi cum trebuie gestionate.

 

 

sus

URMARESTE-NE ŞI COMENTEAZĂ
Follow Me on Pinterest

Webdesign: Dragoş ANGHELACHE


 

pxtr
pxv

blank

SUMARUL EDIŢIEI

 • O faţă a transformării... p.3
 • Încrederea în succes p.4
 • Instructorul la zi de sărbătoare p.5
 • Bg. 282 I.Mc.– "Scopul instrucţiei este atingerea standardelor propuse" p.7
 • Si totuşi... pregătirea pentru misiune! 9
 • Exerciţiul tactic cu trageri de luptă - LFX cu structuri de tip battle group – "ZIMBRUL 12" p.11
 • Pregătirea pentru participarea la misiunile de luptă p.14
 • Soarta favorizează pe cei curajoşi p.16
 • Nivelul actual de dezvoltare operaţională p.18
 • Perspectivele Alianţei Nord-Atlantice p.33
 • Primii şi ultimii p.20
 • Scorpionii roşii – În misiunile IRAQI SUNSET şi ISAF 2011 p.23
 • Tendinţe ale utilizării dispozitivelor explozive improvizate (IED) şi tehnologiilor aferente în Afganistan p.26
 • Afganistan – provocări în fiecare zi p.28
 • Misiune în Zabul p.31
 • Batalionul 26 Infanterie "Neagoe Basarab" p.36
 • Batalionul 1 Instrucţie "Olt" p.38
 • Speranţe mari la început de drum... p.43
 • Anul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena p.44
 • Eroismul Scorpionilor în teatrele de operaţii p.46
 • Cu drag pentru infanterişti p.48